Modul în care se prepara cafeaua înainte de 1900, în Braşov. Trucuri simple pentru un gust delicios
La sfârșitul secolului al XIX-lea, cafeneaua devenea un nou loc de întâlnire publică și socializare în Brașov, în timp ce în casele brașovenilor, cafeaua continua să fie un ritual intim și de mare importanță. Gospodinele din acea perioadă se îngrijeau ca fiecare ceașcă de cafea să fie preparată cu grijă, respectând tradițiile și sfaturile primite de la experți, cum ar fi J. C. Hințescu, autorul lucrării „Bucătăreasa națională. Carte de rețete din Ardeal”, apărută în 1874.
Iată cum pregăteau brașovenii cafeaua la acea vreme și care sunt trucurile „de aur” pentru a obține o cafea cu adevărat delicioasă, ce a rămas relevant și astăzi.
Selecția boabelor și testarea calității
Unul dintre cele mai importante aspecte ale preparării cafelei era alegerea boabelor de calitate. Pentru a verifica acest lucru, boabele erau aruncate într-un vas cu apă rece. Dacă acestea se scufundau ușor până la fund, înseamnă că erau de bună calitate. Dacă boabele flotau sau culoarea apei se schimba în verde sau brun, se considera că boabele erau „văpsite sau stricată”, adică de calitate inferioară.
Spălarea și uscarea boabelor
După verificarea calității, boabele de cafea erau spălate cu apă călduță. Acest pas era esențial pentru îndepărtarea impurităților și pentru păstrarea unei arome pure. După spălare, boabele erau lăsate să se usuce în mod natural, fie pe cârpe, la soare, fie pe o hârtie, pe vatra călduță. Acest proces de uscare ajuta la conservarea aromei și a caracteristicilor boabelor.
Prăjirea boabelor
Prăjirea boabelor de cafea era o etapă foarte atentă, iar pregătirea nu se făcea oricum. Jarul se așeza doar în jurul tigăii de prăjit, nu direct sub ea, pentru a preveni arderea boabelor. Acestea erau amestecate continuu pentru a asigura o prăjire uniformă. Când boabele își schimbau culoarea și deveneau maronii, ele erau scoase din tigăi și răsturnate într-un castron, unde se acopereau pentru a păstra căldura.
Ulterior, boabele prăjite se lăsau să se răcească rapid, fără să se înnegrească, prin întinderea lor pe o sită. Acest pas era esențial pentru a preveni suprapătrunderea cu căldura și pentru a păstra aroma delicată a cafelei.
După ce boabele se răceau, acestea erau măcinate fin. Pudra obținută trebuia păstrată în vase bine închise, fie din sticlă, fie din porțelan, pentru a menține prospețimea și aroma. Aceste vase erau adesea păstrate într-un loc răcoros și întunecat pentru a proteja cafeaua de factori externi care ar fi putut altera gustul.
Cafeaua era preparată cu multă grijă, în vase speciale, cu apă fierbinte, dar nu clocotită. Tradiția respectării fiecărei etape din preparare făcea ca fiecare ceașcă să fie un moment de răsfăț, iar gustul cafelei era deosebit de bogat și savuros.
Trucuri pentru un gust delicios
Chiar și astăzi, trucurile tradiționale de preparare a cafelei pot face diferența. Iată câteva dintre cele mai importante sfaturi care au rămas valabile de-a lungul anilor:
Verificați calitatea boabelor prin metoda cu apa rece;
Spălați boabele înainte de prăjire pentru o aromă curată;
Prăjiți boabele uniform, amestecând continuu;
Lăsați boabele prăjite să se răcească rapid;
Păstrați cafeaua măcinată în recipiente ermetice, ferite de lumină și căldură.
Cu aceste trucuri „de aur”, cafeaua de altădată poate fi recreată și astăzi, aducând în prezent gustul autentic al Brașovului din secolul al XIX-lea.
