Cel mai mare furt de artă din istorie este și una dintre cele mai mari enigme. Prejudiciul: 500 de milioane de dolari
Jaful care a avut loc la Muzeul Isabella Stewart Gardner rămâne cel mai mare furt de artă din istorie și una dintre cele mai enigmatice crime de artă din toate timpurile. S-a întâmplat în martie 1990, când doi bărbați în uniforme de polițiști au pătruns în Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston și au plecat cu treisprezece opere de artă în valoare de aproximativ o jumătate de miliard de dolari. Ce s-a întâmplat concret în noaptea celui mai mare furt de artă din lume?
O colecție adunată pe parcursul unei vieți
![image](https://cdn.adh.reperio.news/image-3/3301412b-e445-48d4-b8f9-415165fc2117/index.jpeg?p=a%3D1%26co%3D1.05%26w%3D700%26h%3D750%26r%3Dcontain%26f%3Dwebp)
Isabella Stewart Gardner a fost o colecționară de artă celebră, o filantropă excentrică și fondatoarea muzeului din Boston care îi poartă numele.
Gardner, fiica unui negustor de lenjerie, a devenit unul dintre cei mai influenți patroni de artă din toate timpurile. A făcut sute de călătorii pentru că ea credea că misiunea ei în viață este de a aduce arta în țara ei.
Clădirea muzeului a fost planificată și construită sub atenta supraveghere a lui colecționarei, iar impresionanta colecție adunată din întreaga lume a rămas intactă până în noaptea de 17 martie 1990, arată The Colector
Jaful a durat 81 de minute
Pe 17 martie 1990, Boston sărbătorea Ziua Sfântului Patrick. Pentru a stăpâni o mulțime alimentată cu cantități considerabile de alcool, cea mai mare parte a poliției orașului supraveghea zona scenei, iar cea din jurul muzeului era în mare parte liniștită.
Doar doi paznici erau de serviciu, făcând cu rândul ture prin galerii. În jurul miezului nopții, s-a declanșat alarma de incendiu, dar paznicii nu i-au acordat atenție, știind că sistemul de securitate al muzeului era vechi și nu funcționa bine.
În jurul orei 1:20 a.m., doi bărbați în uniforme de poliție au sunat la soneria ușii laterale a muzeului, susținând că se aflau acolo din cauza unei reclamații prinvind declanșarea alarmei.
Paznicii i-au lăsat să intre, iar hoții i-au încătușat imediat.
81 de minute au petrecut hoții în incinta muzeului, scotocind fără să se grăbească prin toată colecția.
Au plecat cu 13 dintre cele mai valorose obiecte de artă din lume printre care un Vermeer neprețuit și mai multe Rembrandt.
![image](https://cdn.adh.reperio.news/image-6/65129ec4-f692-48e5-a2e0-872b5ba75f7d/index.jpeg?p=a%3D1%26co%3D1.05%26w%3D700%26h%3D750%26r%3Dcontain%26f%3Dwebp)
În dimineața de 18 martie, angajații care au venit la serviciu, au apelat poliția când au constat că nu pot intra în muzeu. Au fost găsiți paznicii legați fedeleși și devenise clar ce se întâmplase peste noapte.
Măsurile de securitate, trecute în plan secund
Furtul a avut loc la doar 6 luni după numirea primei femei din istorie în funcția de director al unui muzeu. Anne Hawley s-a confruntat imediat cu o acută lipsă de fonduri și a fost constrânsă să facă o alegere dificilă între instalarea unui nou sistem de climatizare pentru a păstra colecția în siguranță în interior sau actualizarea mecanismelor de securitate. A ales să asigure colecția cu un nou sistem de climatizare, lăsând măsurile de securitate în plan secund.
Jaful, o mare enigmă și în ziua de azi
Pe lista operelor furate de hoții rămași neprinși până în zilele noastre sunt tabloul Concertul de Johannes Vermeer, care a adus cele mai mari daune colecției și altă pierdere dramatică a fost Hristos în furtuna de la Marea Galileii de Rembrandt, singurul peisaj marin cunoscut pictat de maestrul olandez.
Totuși, hoții au lăsat neatinse opere de o valoare inestimabilă, deși au petrecut în muzeu aproape 90 de minute și au cotrobăit prin fiecare încăpere.
De aceea, anchetatorii au stabilit că hoții au acționat la comandă și că aveau o listă stabilită de obiecte pe care să le fure, dar aceștia nu aveau cunoștințe despre artă. Așa se explică cum de tabloul Chez Tortoni de Edouard Manet, de o valoare inestimabilă nici măcar nu s-au apropiat, potrivit detectoarelor de mișcare analizate ulterior de anchetatori.
Un val de crime
Piese de artă similare celor furate în Boston erau adesea folosite ca garanție în afacerile cu droguri și în negocierile cu FBI. Membrii mafiei ofereau uneori operele furate autorităților în schimbul eliberării șefilor lor.
Pe măsură ce ancheta a continuat, mai multe nume au început să apară pe lista potențialilor hoți, însă multe dintre aceste persoane au fost ucise, una după alta, în mod misterios.
Deși nu însemna în mod automat că crimele aveau legătură cu ancheta - la urma urmei, persoanele de pe listă erau infractori de carieră și membri ai diferitelor bande din Boston aflate în război unele cu altele - coincidența era mai mult decât dubioasă.
Singurul lucru dovedit a fost că toate legăturile se învârteau cumva în jurul familiei criminale italo-americane Patriarca.
Și în ziua de azi, Muzeul Isabella Stewart Gardner oferă o recompensă de 10 milioane de dolari pentru informații care conduc la recuperarea operelor de artă.