Cine a fost iubita unguroaică a lui Avram Iancu, care era cu 10 ani mai tânără decât el. Cum i-a salvat adolescenta viața
Avram Iancu, figura emblematică a Transilvaniei la mijlocul secolului al XIX-lea, s-a iubit intens cu o adolescentă unguroaică, care era cu 10 ani mai tânără decât el. Iohanna Farkas, în vârstă de 15 ani la acea vreme, este cea mai cunoscută dintre iubitele conducătorului românilor, în timpul Revoluţiei de la 1848 – 1849. Tânăra i-ar fi salvat viața lui Avram Iancu.
Iohanna Farkas a fost fiica unui avocat maghiar din Abrud, care, potrivit unor istoricil interbelici, a fost iubita lui Avram Iancu și persoana care l-a salvat de la moarte. Idila lor este relatată de istoricii Ioan Lupaș și Enea Hodoș în scrierile lor publicate în Anuarul Institutului de Istorie Națională, volumele II (București, 1924) și III (Cluj, 1926).
Cine a fost iubita cu 10 ani mai tânără a lui Avram Iancu
Ioan Lupaș a susținut că Johanna Farkas, cunoscută sub numele de Hani, era o adolescentă maghiară, cu 10 ani mai tânără decât Avram Iancu, și fiica unui avocat din Abrud.
„Tatăl ei era advocatul ungur din Abrud, Toma Farkas de Alkosály, credincios al bisericii unitare, iar mamă-sa Ioana Boer, romano-cato]ică, era româncă de origine, nepoata lui Ciura (Tura) din Abrud. Iohana — născută în 1834 şi botezată în religia mamei sale — era frumuseţe vestită în întreg ţinutul Munţilor Apuseni, astfel încât numele ei de Farkas Hani era pe buzele tuturor candidaţilor de însurătoare”, afirma Ioan Lupaş, citat în Anuarul Institutului de Istorie Naţională (volumul II, 1924, Bucureşti), potrivit adevărul.ro.
Potrivit mărturiilor orale înregistrate de istoricul român, Hani a fost cea care l-a salvat de la moarte pe Avram Iancu. În mai 1849, maiorul Emeric Hatvani a intrat în Abrud cu 1.400 de soldați și trei tunuri, mergând spre la casa tatălui Johannei, avocatul Tamas Farkas, cu intenția de a-l surprinde pe Iancu. Când Hani a auzit că trupele maghiare se apropie de oraș, l-a informat pe iubitul ei și i-a cerut să părăsească zona pentru a-și salva viața, conducându-l prin grădina din spatele casei.
Iohanna s-a căsătorit trei ani mai târziu
În timp ce prefecţii Buteanu şi Dobra au rămas în Abrud, Avram Iancu a fugit spre tabăra sa din Câmpeni. Dobra a fost arestat și ucis împreună cu alți români fruntași, în timp ce Buteanu, care a fost și el luat prizonier, a fost spânzurat două săptămâni mai târziu.
„Dacă Iancu în aceste momente critice n-a împărtăşit soarta tragică a colegului său Dobra şi a celorlalte victime ale furiei lui Hatvani, meritul revine tinerei sale prietene Iohanna Farkas. Precum a mărturisit mai târziu însuşi Iancu unui bun prieten al său (Nicolae Henţiu), după ce a intrat Hatvani în Abrud, Iohanna l-ar fi vestit numai decât pe Iancu rugându-l să plece fără întârziere să-şi salveze viaţa; el a ieşit prin grădină, a încălecat pe calul său de coloarea porumbului şi a plecat spre tabăra de la Câmpeni”, afirma istoricul Ioan Lupaş, în lucrarea „Avram Iancu”, publicată în volumul III al Anuarului Institutului de Istorie Naţională.
Ulterior, la trei ani de la aceste incidente, Iohanna Farkaş s-a căsătorit cu omul politic Dimitrie Moldovan, secretar de guvern în Transilvania şi apoi consilier în Cancelaria Curţii de la Viena.
„S-a stins ca văduvă, în vârstă de 88 de ani, la 22 Martie 1922, în Sibiu. Averea sa, moştenită de la Dimitrie Moldovan, a lăsat-o ca fundaţiune în scop cultural românesc (înfiinţarea unui internat în Cluj, pe seama studenţilor români). O fiică a ei Ioana Moldovan, născută în 1853, măritată după judecătorul din Sibiiu, Ion Bădilă, răposată în 1900, făcuse o fundaţiune în acelaş scop”, scria Ioan Lupaş.
De cealaltă parte, și istoricul Enea Hodoș a oferit o explicație în ccea ce privește relația dintre Avram Iancu și tânăra unguroaică.
Poezia de dragoste atribuită lui Avram Iancu
„Farkas Háni era — cum s-a spus — străină de neamul românesc: tatăl ei a fost ungur unitar, mamă-sa romano-catolică maghiarizată. Raporturile sociale între intelectualii români — puţini câţi erau — şi între Unguri, deveniră, înainte de revoluţie, destul de prietenoase în oraşele Munţilor Apuseni.
Viaţa din micile centre îndemna pe oameni să se apropie unii de alţii. Ungurii în atingerile lor cu masa de români, vorbeau cu toţii limba celor mulţi, — iar pentru aceştia nu era de nici un folos să înveţe limba ungurească, cât timp ca iobagi nu puteau aspira să ocupe funcţiuni în dregătoriile ţării de sub regimul politic de atunci. În acel mediu de mici oraşe trăia şi Iancu, împreună cu alţi tineri, în familiile intelectuale din Abrud, fără deosebire de naţionalitate”, afirma Enea Hodoş, în articolul „Din tinereţele lui Avram Iancu”, publicat în Anuarul Institutului de Istorie Naţională (volumul II, 1924, Bucureşti).
De asemenea, în satele din Munţii Apuseni, potrivit acestui istoric, se cântau versuri despre relația dintre Iancu și Farkas Hani „E frumoasă ca o zână, dar, durere, nu-i română! De nu-mi place, ştiu de ce", era strofa de încheiere a unei poezii de dragoste atribuite lui Avram Iancu.
