Crima care a şocat România în perioada comunistă. Cum a fost „sinucis“ un mare inginer, după ce a înfruntat Securitatea
În decembrie 1965, moartea lui Dimitrie Tomozei, un cunoscut inginer de la uzina 1 Mai Ploiești, a provocat o mare tulburare în oraș. În noaptea de 11 decembrie, acesta a fost găsit fără suflare într-un tunel subteran care separa două secții ale uzinei. Avea o singură rană la cap, iar anchetatorii de atunci au stabilit că victima s-a sinucis din cauza unei nevroze. O autopsie ulterioară a arătat că această posibilitare era puțin probabilă.
Inginerul Dimitrie Tomozei era o personalitate a epocii, un om puternic care conducea un colectiv de aproape zece mii de oameni. El a devenit o figură incomodă pentru partid, îndrăznind să-l sfideze chiar și pe Nicolae Ceaușescu, refuzând să-l întâmpine într-o vizită de lucru la uzină, i-a adus probabil sfârşitul. Pe 11 decembrie 1965, cadavrul său avea să fie găsit într-un pasaj subteran din cadrul uzinei pe care o conducea.
La mai bine de o jumătate de secol de la acea noapte fatidică, Alin Tomozei, nepotul fostului director al fabricii „1 Mai” din Ploiești, a publicat o carte intitulată „1965 - Crima care a zguduit Ploieștiul”, dedicată morții bunicului său. Cartea este un act reparator bazat pe documente (peste 7.000 de pagini) obținute de la CNSAS, care dovedesc că Dimitrie Tomozei sau „obiectivul Tudor“ – aşa cum figurează în notele informative ‒ a fost lichidat la comanda Securităţii.
În noaptea de 11 decembrie 1965, locuința familiei Tomozei de pe strada Doftanei din Ploiești era în stare de agitație. Dimitrie întârziase nejustificat, deși îi promisese fiului său Radu că se va întoarce acasă la timp pentru a viziona împreună un episod din serialul „Sfântul”. Era sâmbătă, zi lucrătoare la acea vreme. Silvia știa că soţul ei era dedicat uzinei pe care o conducea, dar niciodată nu se întâmplase să rămână la serviciu atât de mult fără să anunţe, cu atât mai puţin sâmbăta.
Crima care a şocat România
La ora 23:10, anxietatea s-a transformat în panică. A primit un telefon în care i s-a spus că a avut loc un accident grav la fabrică. Întrebările au continuat ore întregi fără niciun răspuns. Informațiile primite erau puține, iar anxietatea nu făcea decât să crească.
„În jurul orelor 02.00 dimineaţa au venit la noi acasă inginerii Gheorghe Popescu, Victor Vâlvoi, Constantin Marinescu şi Nicolae Corbu care mi-au spus că soţul meu este grav accidentat, aflându-se deja pe masa de operaţie. Toţi aceştia erau cu ochii plânşi şi foarte agitaţi, fapt care m-a determinat să insist să mi se spună adevărul. În cele din urmă inginerul Gheorghe Popescu, rugându-mă să fiu tare, mi-a mărturisit că soţul meu a decedat“, avea să relateze peste ani, Silvia, iar mărturia este prezentă în cartea document semnată de Alin Tomozei.
Vestea morții directorului fabricii „1 Mai” s-a răspândit rapid în Ploiești. Dimitrie Tomozei nu era doar un om, era o celebritate locală. El conducea cea mai mare uzină de echipamente petroliere din România și era, de asemenea, responsabil pentru soarta a mii de muncitori angajați de la „1 Mai” în anii 1960. În lipsa datelor oficiale, au fost create scenarii și speculații, alimentate de propaganda Partidului Comunist, care a încercat să transforme dispariția prematură a lui Dimitrie Tomozei, care avea doar 50 de ani, într-un fapt banal.
Securitatea i-a făcut pe muncitorii fabricii să creadă că directorul lor fusese demascat ca spion industrial pentru un serviciu de informații străin și că își luase viața. Aceste ipoteze privind moartea lui Dimitrie Tomozei au dus la zvonuri că marele director avea un cont în străinătate și că și-a înscenat moartea pentru a fugi din țară în SUA.
Oricât au încercat securiştii nu au reuşit să împiedice ca detalii despre felul în care fusese găsit cadavrul lui Dimitrie Tomozei să ajungă la urechile muncitorilor. Temându-se de o revoltă, reprezentanții Direcției Generale a Securității, asistați de organele de partid, au făcut tot posibilul pentru a potoli tulburările din comunitatea „1 Mai”.
„S-a intervenit în forţă pentru a diminua pe cât posibil fenomenul care se crease, interzicând, cel puţin în interiorul uzinei, formarea de grupuri de discuţii pe această temă“, scrie Alin Tomozei în cartea dedicată bunicului său.
Cine a fost cel care a găsit trupul neînsuflețit
De teamă, Partidul a interzis lucrătorilor să participe la funeraliile lui Dimitrie Tomozei. Sicriul cu trupul fostului director a fost depus în clubul fabricii. Restricțiile privind accesul muncitorilor au fost ignorate, iar oamenii din Ploiești au venit să îi aducă un ultim omagiu. Pe 13 decembrie, cortegiul funerar al lui Dimitrie Tomozei a mărșăluit cu peste 10.000 de persoane de-a lungul traseului Rondul 2- Uzina 1 Mai - Cimitirul Bolovani.
Încercările disperate ale Securității de a înăbuși tulburările din fabrică și din Ploiești au fost justificate prin modul în care a fost găsit cadavrul lui Dimitrie Tomozei. Cu toate acestea, nu a fost o sinucidere, așa cum a dovedit ancheta autorităților. Cadavrul a fost găsit de un anume Dumitru Geangu, angajat al uzinei. Muncitorul se afla la manşa unui tractor cu şenile, un K.D. 35 pentru cunoscători, când a făcut descoperirea macabră şi a dat alerta în fabrică.
Cadavrul directorului a fost găsit „întins cu faţa în jos, paralel cu bordura, având pălăria şi mâinile strânse în dreptul plexului solar, corespunzând zonei diafragmului“, scrie Alin Tomozei în „1965 Crima care a zguduit Ploieştiul“, citând din documentele anchetei.
Dimitrie Tomozei avea o singură rană la cap cu materii cerebrale ieşite din cutia craniană, în rest pe nici o altă parte a corpului nu au fost identificate alte răni oricât de minore.
Și cum era nevoie de un țap ispășitor, Procuratura Regională Ploieşti – Secţia Supraveghere Urmăriri Penale l-a găsit vinovat pe șoferul de tractor pe care l-au acuzat iniţial de omor din culpă. Aşa s-a vrut iniţial finalizarea anchetei: un accident stupid. Din motive rămase neelucidate, Geangu Dumitru a fost în cele din urmă exonerat de orice vină. Astfel, în data de 13 mai 1966, procurorul Nicolae Puşcaşu, de la Procuratura Regională Ploieşti semnează ordonanţa de încetare a pornirii procesului penal pe numele lui Dumitru Geangu. Motivul invocat: Dumitru Tomozei s-a sinucis.
„Moartea lui Tomozei Dimitrie s-a datorit voinţei acestuia de a se sinucide“
„Împrejurările în care a fost găsit cadavrul şi anume locul, natura plăgii cât şi aspectul îmbrăcămintei au dus la concluzia că în cauză moartea numitului Tomozei Dumitru s-a datorit unui mijloc auto de circulaţie (...) Având în vedere că Geangu Dumitru a circulat regulamentar, că zgomotul făcut de tractor putea constitui un semnal de atenţie pentru orice persoană şi că până să treacă cu tractorul peste Tomozei Dimitrie acesta deja se afla culcat pe asfalt. (...) Împrejurările în care s-a săvârşit fapta şi anume moartea lui Tomozei Dimitrie s-a datorit voinţei acestuia de a se sinucide“, se arată în ordonanţa de încetare a procesului penal decisă de procurorului de caz.
În acelaşi document se invocă o cauză probabilă care l-ar fi determinat pe directorul Uzinei „1 Mai“ să-şi pună capăt zilelor: o nevroză. Mai mult chiar, acelaşi procuror de caz notează în ordonanţa de încetare a procesului penal că Tomozei se afla „probabil şi sub influenţa unui toxic convulcionant care nu a putut fi decelat prin examinările toxicologice curente la laborator“.
Cu alte cuvinte, Dimitrie Tomozei, suferind de o tulburare psihică, a decis să își pună capăt zilelor înghițind o substanță toxică, a intrat într-un pasaj subteran, s-a întins pe trotuar și a așteptat zeci de minute ca o mașină să vină și să îi zdrobească craniul. Aceasta a fost versiunea anchetatorului.
Concluzia procurorului nu a fost acceptată nici de opinia publică, nici de familie, nici de ceilalți oficiali care, de-a lungul anilor, și-au reluat propriile anchete și au demontat una câte una ipotezele ordonanței. Aceasta pentru că, oficial, până acum, moartea lui Dimitrie Tomozei fusese „voinței acestuia”. Totuși, suspiciunile au rămas, iar conducerea partidului de la București era la curent cu zvonurile de la Ploiești. Coincidență sau nu, întreaga conducere a Direcției Regionale de Securitate Ploiești a fost decapitată, iar ofițerii care făceau legea în Ploiești la acea vreme au fost fie pensionați, fie transferați.
„La un an de la marea reformă din cadrul Direcţiei Regionale de Securitate Ploieşti, mai exact în data de 28.12.1967, maiorul Tomescu Virgil, anchetator penal, va avea curajul să emită o notă «curpinzând unele probleme privind pe fostul director general al Uzinei 1 Mai Ploieşti, Dimitrie Tomozei, mort în împrejurări suspecte», în care îşi va exprima părerea sa privind «posibilitatea ca directorul să se fi sinucis ca urmare a unor considerente cunoscute numai de el»“, scrie Alin Tomozei.
„Tomozei Dimitrie era inconştient când se presupune că...”
Pentru prima dată, un oficial al Securităţii avea curajul să ridice problema unei anchete superficiale în dosarul Tomozei. Verdictul sinuciderii era pus sub semnul întrebării, un gest de curaj al unui om din sistem care avea să şi suporte consecinţe.
„Tractorul care circula tot în acelaşi sens de mers cu victima, în mod normal ar fi trebuit să treacă cu şenila dreaptă peste cadavru, începînd cu strivirea mâinii stângi, a gâtului terminând cu zdrobirea capului în proporţie de 85%. Ori aşa cum rezultă din documente, Tomozei Dumitru nu a primit alte lovituri decât la cap (...)“, se arată în nota anchetatorului de securitate Virgil Tomescu, descoperită de nepotul directorului în arhivele CNSAS. Anchetatorul concluzionează „oricare ar fi fost situaţia, Tomozei Dimitrie era inconştient când se presupune că ar fi trecut tractorul peste capul lui“, conform Dosar Fond Documentar D13297, citat de Alin Tomozei.
Acest anchetator nu a fost singurul care s-a aplecat asupra documentelor prezente la dosarul Tomozei. Ecoul morţii suspecte care s-a petrecut la Ploieşti a dăinuit mulţi ani în Ploieşti.
La 53 de ani de la moartea directorului, nepotul său, Alin Tomozei declara: „Eu ştiam că bunicul a fost omorât. Asta se ştia la noi în casă, aşa se vorbea despre moartea lui la noi în familie”.
În seara zilei de 10 decembrie 1965. Tomozei împreună cu secretarul de partid al uzinei, Gheorghe Poenaru, au fost chemaţi la C.A.P. Bucov (o comună de lângă Ploieşti) de către preşedintele cooperativei Constantin Mişcă. Potrivit documentelor prezente în arhiva CNSAS şi citate de Alin Tomozei în cartea sa, sunt întâmpinaţi la acel C.A.P. de şeful Direcţiei Regionale de Securitate Ploieşti, colonelul Nicolae Pascu Dumitrescu, care era într-o stare avansată de ebrietate şi a avut o dispută, între patru ochi, cu Dimitrie Tomozei.
Disputa care a avut loc cu o zi înainte de decesul lui Dimitrie Tomozei
Conform martorilor, cearta ar fi durat aproximativ un sfert de oră și, deși nu au auzit care a fost subiectul discuţiei aprinse, au remarcat tonul ridicat al celor doi protagonişti. Imediat după discuţia aprinsă, şeful Securităţii din Ploieşti a plecat singur şi s-a îndreptat spre maşina condusă de şoferul său personal, Mircea Nicolau. Acesta avea să mărturisească faptul că, după ce s-a aşezat pe canapeaua din spate a autoturismului, colonelul Nicoae Pascu Dumitrescu a spus: „Dumnezeii mă-sii lu’ banditu’ ăsta de Tomozei, îl aranjez eu şi pe ăsta“, conform Arhivei Fond Informativ, citată de Alin Tomozei.
La șase luni după acest incident, colonelul Nicolae Pascu Dumitrescu a fost supus unei anchete disciplinare, demis din funcția de șef al Direcției Regionale de Securitate, retrogradat la gradul de locotenent-colonel și transferat în funcția adjunct al închisorii Văleni din Ialomița. Unul dintre motivele destituirii colonelului Dumitrescu ar fi fost că, în urma consumului de alcool, a divulgat informații despre planurile Securității de a-l lichida pe Dimitrie Tomozei. După ce a vizitat C.A.P., Dimitrie Tomozei s-a întors acasă aproape de miezul nopții și a adus 10 litri de vin, probabil pentru sărbătorile de iarnă care stăteau să vină.
„Nu avea gânduri de suicid. Se pregătea să devină secretar de stat într-un minister important, îşi făcea planuri cum să petreacă sărbătorile de iarnă şi se gândea la cariera de inginer a unicului său copil“, concluzionează Alin Tomozei.
Date precise despre ceea ce s-a întâmplat în tunelul morţii nu există consemnate în niciunul dintre documentele studiate de Alin Tomozei în arhivele CNSAS. Dar puse cap la cap informaţiile găsite conduc toate către o singură concluzie. Dimitrie Tomozei a fost asasinat la comanda Securităţii. Numele executanţilor direcţi au rămas deocamdată necunoscute, relatează Adevărul.ro.
