Cum a riscat România să rămână fără rezervele de aur! Situația critică în care a ajuns economia țării, după Al Doilea Război Mondial
Într-o perioadă de numai 2 ani, rezerva de aur a țării noastre s-a înjumătățit, iar toate studiile efectuate la acea vreme trăgeau semnale de alarmă asupra situației. Un studiu asupra stocului de aur din România arată ce s-a întâmplat în țara noastră după cel de-al Doilea Război Mondial, cât și rolul Uniunii Sovietice în această situație.
În studiul intitulat „Evoluția stocului de aur al Băncii Naționale a României în perioada comunistă (1946-1989)”, este menționat faptul că până și ambasadorul sovietic de la București, A. Lavrentiev, constata existența acestei probleme, încă din anul 1953, potrivit celor de la adevarul.ro.
„Politica economică inaugurată de autoritățile de la București începând din 1951 a generat un deficit însemnat în comerțul exterior al țării, acoperit în bună măsură prin exportul de aur”, scria acesta, alături de Iuri Andropov, inspector în Ministerul de Externe sovietic. Se pare că de la 139 de tone de aur în 1951, România mai avea în 1953 doar 62 de tone. Iar dezastrul avea să continue. În acest ritm, rezervele de aur aveau să fie epuizate complet, destul de curând.
Rolul Uniunii Sovietice în scăderea rezervei de aur a României
Se pare că în timpul unei vizite a liderilor comuniști români la Moscova, în iulie 1953, sovieticii au expus această problemă. În plus, ei menționau faptul că României îi fuseseră livrate de către URSS îndeajuns de multe utilaje agricole încât să doteze 29 de întreprinderi, însă doar 8 fuseseră instalate.
„De asemenea, documentul elaborat la Moscova preciza că era planificată construirea de obiective grandioase fără a se fi realizat în prealabil o fundamentare tehnico-economică asupra oportunității acestora, în acest sens exemplul de necontestat era Canalul Dunăre-Marea Neagră”, scrie în studiul BNR.
Se pare că liderii sovietici de la acea vreme au cerut românilor să întocmească un plan pentru corectarea politicii economice, iar, apoi, chiar liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej repeta mereu că România nu trebuie să mai folosească aurul din rezerve.
Cu toate acestea, pentru a acoperi angajamentele economice deja în desfășurare, s-a decis în 1953 că se pot folosi metale prețioase pentru operațiunile comerciale. Astfel, la finalul anului, stocul de aur scăzuse din nou, ajungând la 53,4 de tone.
Pentru a regla economia României, s-a decis în 1954 solicitarea unui împrumut de 400 de milioane de ruble Uniunii Sovietice, pentru a stinge datoriile externe către Cehoslovacia și Republica Democrată Germană. Cu toate acestea, sovieticii au recomandat românilor să se înțeleagă personal cu germanii și cehoslovacii, așa că, la final, împrumutul acordat României a scăzut la 200 de milioane.
Acest lucru a reușit să regleze parțial situația, iar în 1954, România a mai pierdut doar 4,9 tone de aur, în timp ce în 1955 nu s-a mai vândut aur.
5 tone de aur au fost împrumutate Ungariei în 1956
În anu 1956, România pierde din nou aur, însă, de această dată, se intenționa ca cele 5 tone trimise Ungariei să fie doar un împrumut. Planul era ca aurul să fie restituit în rate lunare de câte 1000 de kg, între 1961 și 1962.
Cu toate acestea, acest plan a fost dat peste cap, iar returnarea aurul s-a întârziat cu 2 ani de zile. Se pare că în noiembrie 1964, în România s-au întors aproximativ 2.5 tone de aur fin, în timp ce în aprilie 1965, Ungaria a returnat și restul cantității.
România a schimbat monede de aur pentru valută
În perioada cuprinsă între ianuarie 1948 și decembrie 1961, țara noastră a vândut cantități uriașe de aur, printre care și peste 5 milioane de monede. Mai precis, în schimbul monedelor de aur, pe care România le vindea altor state, precum Ungaria și Cehoslovacia, s-au obținut cantități semificative de coroane cehoslovace, sau ruble.
