De ce nu a dat Ceaușescu 2 bani pe Transfăgărășan. Motivul pentru care o considera fără valoare
Transfăgărășanul, drumul spectaculos care șerpuiește prin Munții Făgăraș, este astăzi o atracție turistică de renume mondial. Totuși, în epoca sa, Nicolae Ceaușescu, liderul comunist al României, îl considera un proiect de importanță discutabilă.
De ce? Răspunsul stă în ineficiența sa militară și economică, alături de lipsa de beneficii reale pentru regimul său, potrivit Historia.
O idee megalomanică fără substanță practică
Construcția Transfăgărășanului, realizată între 1970 și 1974, a fost prezentată de propaganda comunistă ca o realizare monumentală, dar adevărul era altul.
Ideea originală a drumului a fost justificată ca o necesitate strategică, o rută care ar fi permis armatei să traverseze rapid Munții Făgăraș. Totuși, problemele tehnice și constrângerile naturale au făcut ca această justificare să se destrame rapid.
Conform „Memoratorului ofițerului de infanterie și de vânători de munte de rezervă” (1978), drumul era impropriu pentru transportul militar.
Pantele abrupte limitau viteza camioanelor la doar 5 km/h în zonele dificile, iar transportoarele blindate riscau să destabilizeze structura șoselei.
În cazul unui conflict, vulnerabilitatea acestui drum lung de 91 km ar fi fost exploatată cu ușurință de aviația inamică, care putea distruge rapid viaductele sau podețele. Apărarea antiaeriană, pe un teren atât de accidentat, ar fi fost aproape imposibilă.
O capodoperă expusă distrugerii
Dincolo de inutilitatea militară, Transfăgărășanul era o capodoperă expusă distrugerii de către natură.
Avalanșele, căderile de pietre și alunecările de teren au reprezentat amenințări constante. Incidentul din iunie 2020, când o porțiune din drum a fost distrusă, ilustrează clar cât de instabilă este această infrastructură.
Lipsa protecției adecvate pentru a preveni prăbușirile în prăpastii adaugă un alt nivel de pericol pentru cei care se aventurează să parcurgă această rută.
Din punct de vedere economic, Transfăgărășanul nu a adus niciun beneficiu semnificativ. Regimul comunist a realizat rapid că drumul nu putea susține un trafic intens și că investiția nu se justifica.
În loc să-l dezvolte sau să-l mențină, atenția a fost redirecționată spre alte proiecte grandioase, precum Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Astfel, Transfăgărășanul a fost lăsat în uitare, devenind mai degrabă un simbol al risipirii resurselor decât al progresului.
Un proiect fără valoare, simbol al propagandei
Nicolae Ceaușescu nu a apreciat cu adevărat Transfăgărășanul pentru că acesta nu a reușit să fie ceea ce regimul își dorea: o demonstrație de putere și utilitate strategică.
În schimb, drumul a devenit un exemplu al eșecurilor unui sistem totalitar care a risipit vieți și resurse pe proiecte grandioase, dar lipsite de valoare reală.
Astăzi, Transfăgărășanul rămâne o atracție turistică impresionantă, dar amintirea costurilor umane și a inutilității sale practice reflectă o epocă în care prioritățile regimului comunist erau adesea departe de nevoile și binele poporului.
