Enigmele celui mai barbar ritual din lume. Ce făceau cu capetele inamicilor
Potrivit experților, vânătoarea de capete este o practică veche de când lumea, însă, un ritual macabru și bizar, existent până acum câteva decenii în comunitatea indienilor Jivaro din Amazon, a rămas un mister.
De-a lungul istoriei, comunitățile umane au practicat ritualuri de-a dreptul macabre, iar o practică de-a dreptul înfricoșătoare a fost vânătoarea de capete. Pentru multe popoare din Preistorie și până în Epoca Modernă, vânătoarea de capete reprezintă un aspect ritualic, prin care războinicii cred că fură puterea inamicului sau îi răpesc sufletul. Și, totuși, are și rol decorativ, de expunere a puterii și influenței.
Vânătoarea de capete, în sine, presupunea fie luarea de trofee în timpul războaielor, de la inamicii uciși, fie raiduri, cu destinație precisă - aceea de a colecta capete, din comunitățile inamice, de cele mai multe ori luate prin surprindere.
Este probabil ca vânătoarea de capete să fi fost practicată în multe părți ale lumii încă din preistorie, chiar și în civilizații precum cea a celților și a Chinei Imperiale, fiind cunoscut faptul că soldații Dinastiei Qin luau capetele inamicilor și le agățau la centură..
În cele mai multe zone civilizate ale lumii, practica vânătorii de capete a dispărut în jurul Evului Mediu, dar, în schimb, practica a rămas în rândul triburilor ecuatoriale. În unele zone, cum ar fi Amazonia, vânătoarea de capete a fost comună până acum câteva decenii. În timp ce este bine cunoscută și comună în istoria lumii, obiceiul indienilor Jivaro din jungla amazoniană a rămas un mister. Aceștia uscau capetele pe care le luau de la dușmanii lor și le foloseau ca ornamente. Cum a apărut acest obicei și ce înseamnă el, de fapt, este un mister.
Indienii Jivaro din jungla amazoniană
Indienii Jivaro trăiesc în junglele amazoniene de pe teritoriul statelor sud-americane de astăzi Peru și Ecuador. Comunitățile Jivaro sunt compuse din patru triburi sau clanuri: Ashur, Aguaruna, Huambisa și Shuar. De-a lungul istoriei, aceștia au căpătat o reputație de războinici feroce, curajoși, capabili să elaboreze strategii de guerrilă extrem de ingenioase.
Inițial, indienii Jivaro au rezistat expansiunii Imperiului Incaș și au reușit să-și apere teritoriul. Mai târziu, au ținut piept conquistadorilor spanioli, provocându-le pagube uriașe, în războiul de uzură din junglă. De fapt, au fost singurul trib care a rezistat cuceririi spaniole.
Cronicile spaniole vorbesc nu numai despre cultura războinică a Jivaro, ci și despre cruzimea lor față de dușmani. Este amintit, în acest sens, un episod elocvent. După o dispută cu guvernatorul spaniol în legătură cu comerțul cu aur, indienii Jivaro au plănuit un raid. Au atacat orașul, au masacrat locuitorii și l-au capturat pe guvernator. Apoi l-au ucis, turnându-i pe gât aur topit. Cruzimea și agresivitatea indienilor Jivaro le-a asigurat supraviețuirea, fiindcă nimeni nu s-a mai aventurat în teritoriile lor.
Capete uscate ale Jivaro
Cu toate acestea, vânătoarea de capete practicată de trib a fost cea care i-a făcut celebri pe Jivaro. Spre deosebire de alte triburi, după ce își decapitau adversarii, indienii Jivaro duceau capetele acasă ca trofee și le supuneau unui proces de micșorare și uscare. Capul inamicului devenea un obiect bun de pus pe raft, ca un trofeu, ca o podoabă. Acest proces este cunoscut sub numele de tsantsa și este o specialitate a clanului Shuar în special.
Modul în care a luat naștere acest ritual și istoria sa este încă un mister. Tot ceea ce se știe este că tsansa (uscarea capetelor dușmanilor) are un profund substrat mistic și religios. După o bătălie, mai ales a raidurilor special întreprinse pentru a colecta capete, în teritoriile inamice, războinicii Jivaro se întorc cu trofee. Capetele erau tăiate în formă de V de la baza gâtului, fixate cu o bandană și cărate în sânul tribului.
Pentru a practica tsantsa, războinicul postea timp de opt zile, să-și pregătească sufletul. El îndepărta pielea de pe craniul capului inamicului, urma îndepărtarea craniului și mai apoi fierberea capului în tanin pentru păstrarea pielii. Războinicul cosea gura și ochii inamicului pentru a-i împiedica sufletul să iasă. Capul era apoi modelat la forma inițială, folosindu-se inclusiv pietre fierbinți.
Există multe etape până la rezultatul final, dintre care cele mai multe sunt puțin cunoscute. Războinicii Jivaro credeau că, decapitându-și dușmanii și păstrându-le capetele, le vor lua sufletele și le vor păstra pentru ei. Rezulta un obiect macabru, care însă avea o mare căutare în lumea Jivaro și nu numai. Mulți turiști sau amatori de suverinuri tribale au declanșat un trafic cu trofeele tsantsa. Pentru a descuraja acest fenomen, tsantsa a fost interzisă în mod legal, potrivit Adevărul.ro.
