Motivul pentru care boierii îl urau pe Alexandru Ioan Cuza. Legea controversată dată de domnitor
Alexandru Ioan Cuza este, fără doar și poate, unul dintre cele mai importante nume din istoria poporului nostru. Însă, în ciuda faptului că el este, în ziua de astăzi, unul dintre cei mai iubiți lideri români, Cuza era o personalitate mult mai controversată, atunci când trăia. Iar boierii nu erau deloc mulțumiți de deciziile pe care domnitorul le lua.

Anul 1859 este unul de cotitură în istoria poporului nostru, fiind momentul în care Moldova și Țara Românească s-au unit, iar sub conducerea lui Cuza, au fost create Principatele Unite. Astăzi, acest personaj istoric este extrem de îndrăgit de către românii de pretutindeni, datorită rolului crucial pe care l-a avut în fondarea statului român modern.
Însă, dacă am avea cum să ne întoarcem în timp în acele vremuri, poate că vom fi surprinși de cât de controversat era, de fapt, Cuza. Iar unul dintre motivele pentru care boierii români nu îl sprijineau deloc pe domnitor era faptul că acesta dorea o reformă agrară de-a lungul întregii țări.
Motivul pentru care boierii români îl urau pe Cuza
Reforma agrară era extrem de importantă pentru noul stat, iar în data de 25 mai/6 iunie 1862, Mihail Kogălniceanu cerea Parlamentului emanciparea țăranilor prin împroprietărie. El s-a adresat direct reprezentanților moșierimii, amintindu-le că cea mai mare parte a averii lor se datora muncii țăranilor.
„Închipuiţi-vă că părinții lor s-au luptat alăturea cu părinții noștri pentru salvarea țării și a altarului. Gândiți-vă că mâine, poate, ora pericolului poate iarăşi suna; că fără dânşii nu veți putea apăra nici Patria, nici averile, nici drepturile voastre și că, odată țara căzută, nu veți fi decât slugile străinilor, când astăzi sunteți în capul României, în capul unei țări libere și autonome”, spunea Kogălniceanu, la acel moment.
Reforma agrară era extrem de controversată
Printre cei mai duri opozanți ai reformei agrare se număra și Barbu Catargiu, iar pe lângă aceste dificultăți, o altă problemă era faptul că un sfert din pământul țării era deținut de către mănăstiri închinate celor de pe Muntele Athos.
Astfel, deoarece sume importante de bani mergeau anual către aceste biserici și mănăstiri din afara României, în 1863 statul a preluat toate averile mânăstirești din țară. După ce Kogălniceanu devine prim-ministru în 1863, el încearcă să forțeze reforma agrară, însă este necesară dizolvarea Parlamentului, în 1864. Acest eveniment este considerat a fi prima lovitură de stat din istoria statului român modern, iar reforma agrară a fost adoptată în august 1864.