Povestea Hanului cu Tei, unul dintre cele mai celebre și vechi localuri din București
Unul dintre cele mai celebre și vechi hanuri ale Bucureștiului este Hanul cu Tei. A fost construit între anii 1833- 1835, când negustorii Atanasie Hagi și Ștefan Popovici, asociați în afacerile negoțului și prieteni buni, au hotărât să creeze un nou han pe locul fostelor prăvălii deținute pe strada Lipscani. Hanul cu Tei este singurul han care și-a păstrat forma inițială, iar faima sa poate fi comparabilă cu cea a Hanului lui Manuc. Totodată, numele său vine de la teii ce umbreau cândva curtea hanului.
Situat în „inima târgului” între străzile Blănari și Lipscani, cât și centrul Capitalei, Hanul cu Tei a avut, încă de la început, o viață comercială intensă, aducând beneficii imediate celor doi negustori, Atanasie Hagi și Ștefan Popovici. Aparținând fiecăruia dintre asociați, pe fiecare dintre cele două laturi ale hanului erau dispuse câte 14 prăvălii, doar trotuarul și camera gardianului fiind proprietate privată. Astfel, după încheierea lucrărilor de construcție, în 1835, Anastasie și Ștefan și-au împărțit în mod egal spre administrare prăvăliile, stabilindu-se, de asemenea, ca eventualele reparații necesare să se facă separat pe cheltuiala fiecăruia.
Totodată, Hanul cu Tei avea două porți de acces, inscripționate, bineînțeles, cu inițialele proprietarilor, „A.P” și „S.P”, prezente și astăzi, precum și anul înființării hanului. În anul 1837, Ștefan Popovici vinde din partea lui de proprietate două prăvălii lui Ioan Lambru Polizu, pentru acoperirea „marilor greutăți financiare prin care trecea, având averea zălogită la mai mulți negustori”, relatează Historia.ro.
A avut mai mulți proprietari
Câțiva ani mai târziu, în anul 1853, prăvăliile vor fi vândute din nou lui Gheorgachi Hagi Anghel. La rândul său, acesta le vinde și el, hanul trecând astfel într-un timp destul de scurt de la un proprietar la altul.
În ceea ce privește înfățișarea hanului, construcția acestuia era foarte asemănătoare cu cea a Hanului Gabroveni, situat în imediata apropiere. Totuși, în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, Hanul cu Tei a suferit modificări exterioare semnificative care au schimbat fațada de pe strada Lipscani: a fost dotată cu balcoane semicirculare ieșite în afară, iar peste colțurile de sud și sud-vest s-a ridicat un șir de încăperi ce alcătuiau etajul.
Singurul han ce păstrează din caracteristicile și pitorescul vremurilor trecute
O altă piatră de hotar în istoria hanului este reprezentată de lucrările de restaurare finalizate în 1973, care au dus la reconsolidarea hanului, precum și la îmbunătățirea funcționalității acestuia. Drept urmare, au fost îndepărtate elemente din curte, adăugate la sfârșitul secolului al XIX-lea, și s-a ridicat un etaj cu geamlâc specific epocii construirii hanului. În final, cu această ocazie, s-a modificat și feroneria ușilor și ferestrelor, prin înlocuirea celor vechi cu altele executate în aceeași manieră cu cele originale.
În prezent, Hanul cu Tei este aproape singurul han din Bucureștiul vechi care a păstrat trăsăturile și frumusețea pitorească a vremurilor trecute.
