Povestea părintelui Silvan. Cum a ajuns din restaurante cu stele Michelin să gătească în bucătăria Mănăstirii Sihăstria
Mănăstirea Sihăstria, un colț de rai din Munții Neamțului, găzduiește un om care a ales să urmeze o cale cu totul aparte, o cale care combină rugăciunea cu pasiunea pentru gastronomia rafinată.
A lucrat în restaurante cu stele Michelin
Părintele Silvan a răspuns chemării vieții monahale cu inima deschisă, dar călătoria sa nu a fost una obișnuită. Deși își începuse viața în bucătăria mică a bunicii, preparând bucate simple din cele mai naturale ingrediente, destinul său avea să-l poarte departe de satul natal, până în cele mai faimoase restaurante din lume, unde a învățat meșteșugul culinar la cele mai înalte standarde. În Londra, Bath, Stavanger și Sandnes, el a devenit un adevărat maestru al gastronomiei, lucrând în restaurante cu stele Michelin, simbol al excelenței culinare.
A lucrat într-o diversitate de bucătării, de la cea texană la cea japoneză, mediteraneană și britanică, iar experiența sa de 17 ani în domeniu l-a pregătit pentru o carieră de succes. Însă în urma unui drum spiritual adânc și al unei chemări interioare puternice, părintele Silvan a lăsat în urmă lumea efemeră a restaurantelor de lux pentru a se consacra trup și suflet Mănăstirii Sihăstria.
Aici, în mijlocul monahilor, gătitul a căpătat o dimensiune cu totul nouă. Fiecare preparat este realizat cu o rugăciune pe buze, iar în bucătăria mănăstirii, în timp ce se pune suflet în fiecare fel de mâncare, se caută echilibrul perfect între natură, tradiție și duhovnicie. Părintele Silvan nu vede gătitul doar ca pe un act de preparare a hranei, ci ca pe o misiune sacră, în care fiecare ingredient, fiecare mișcare, fiecare detaliu contează.
„Mâncarea se face cu dragoste și atenție, și asta o face specială"
În timpul Postului Mare, când mănăstirea se pregătește pentru marile sărbători, fiecare fel de mâncare devine un prilej de a adânci comuniunea dintre frați. Nu se face nimic fără binecuvântare, nici măcar focul, care se aprinde doar cu ajutorul luminii candelei. Părintele Silvan și colegii săi îndeplinesc ascultarea cu o dăruire totală, iar preparatele servite pelerinilor și viețuitorilor sunt simple, dar pline de savoare, fiind gătite cu ingrediente naturale și cu multă răbdare.
În zilele de sărbătoare, preparatele care ajung pe mesele monahilor și ale pelerinilor sunt adevărate comori culinare. De exemplu, piftia de pește, un fel tradițional pregătit de părintele Silvan, nu este doar o rețetă, ci o modalitate de a aduna comunitatea la masă, de a împărtăși dragostea și pacea interioară. Atitudinea sa față de gătit este simplă, dar profundă: „Mâncarea se face cu dragoste și atenție, și asta o face specială", spune el.
Ceea ce face mâncarea de la Sihăstria cu adevărat remarcabilă este legătura profundă dintre gătit și duhovnicie. La mănăstire, nu doar ingredientele sunt naturale, ci și procesul prin care acestea sunt transformate în mâncare este însoțit de o rugăciune constantă. Așa cum lemnele folosite pentru gătit dau mâncării o dulceață aparte, la fel și inima care gătește dă preparatelor un gust inconfundabil, plin de iubire.
„Nu e ușor, dar e cu spor"
De-a lungul celor mai mari sărbători, când zeci de pelerini se adună pentru a lua masa la trapeza mănăstirii, părintele Silvan se află în mijlocul lor, lucrând cu spor, dar și cu un zâmbet cald. Mâncarea este, pentru el, o formă de dăruire. "Nu e ușor, dar e cu spor", mărturisește el. La Sihăstria, mâncarea este tratată ca o adevărată favoare din partea lui Dumnezeu, iar darul făcut cu iubire devine un mijloc de a aduce alinare și bucurie celor care vin acasă la mănăstire.
Chiar și atunci când părintele Silvan se gândește la rețete noi, inspirația îi vine din natura care îl înconjoară, din ceea ce Dumnezeu i-a oferit în acel moment. „În timp ce supraveghez un preparat, mă uit pe fereastră și văd cum crește leurda, sau cum florile de primăvară încep să se dezvăluie. Fiecare anotimp îmi aduce noi provocări culinare", a spus el pentru Dexologia, arătând că pasiunea pentru gătit este o formă de a colabora cu divinitatea și cu natura.
Pentru părintele Silvan, gătitul este mai mult decât o profesie sau o pasiune; este o cale spirituală. În fiecare fel de mâncare preparat cu grijă și rugăciune, se reflectă iubirea pentru aproapele și respectul pentru darurile divine. Într-o lume adesea prea grăbită, mâncarea pregătită la Sihăstria este un simbol al răbdării, al comuniunii și al iubirii care dăinuiește dincolo de cuvinte.
