Povestea româncei care a provocat prima ploaie artificială din lume. Cine i-a furat Premiul Nobel
Savanta Ștefania Mărăcineanu, o chimistă și fiziciană de renume internațional, a uimit lumea științifică a Europei Interbelice cu teoriile ei despre radioactivitatea artificială, o veritabilă revoluție în domeniul științei, și procedeul de declanșare artificială a ploii. În anul 1931, a provocat prima ploaie artificială din lume.
Ștefania Mărăcineanu rămâne în istorie ca fiind savanta care a realizat prima ploaie artificială din lume. Numele ei nu este atât de cunoscut, deși compania americană Google a aniversat anul trecut 140 de la nașterea româncei cu un doodle desenat pe pagina motorului de căutări google.com.
Ștefania Mărăcineanu s-a născut în București, pe 18 iunie 1882. Nu se cunosc foarte multe detalii despre viața ei, cu excepția faptului că a avut o copilărie nefericită, despre care nu a vrut să vorbească niciodată. La vârsta de 10 ani, a fost înscrisă în Foaia matricolă a clasei a IV-a primare, în anul școlar 1892-1893, la Azilului „Elena Doamna” ca orfană. A urmat cursurile Școlii Normale „Elena Doamna” din București, pe care le-a terminat în anul 1899.
A urmat cursurile de radioactivitate susţinute de celebra Marie Curie
Deși a crescut la orfelinat, n-a abandonat studiile, urmând Facultatea de Științe Fizico-Chimice din cadrul Universității București, pe care a absolvit-o în 1910, iar din 1922, datorită unei burse din partea Ministerului de Științe din România, a urmat cursurile de radioactivitate susţinute de Marie Curie la Institutul Radiului din Paris.
Pe când studia radioactivitatea poloniului, cercetătoarea a observat că timpul de înjumătăţire al poloniului pare să depindă de materialul pe care este depozitată proba respectivă. Explicaţia a fost că particulele alfa emise de poloniu ar transforma materialul substratului într-un element radioactiv. Alți cercetători au arătat că particulele alfa nu pot penetra plumbul (unul dintre materialele folosite ca substrat), și că explicația corectă ar fi că resturi radioactive ale descompunerii nucleului de poloniu contaminează substratul, prin intermediul unui efect de recul. Controversa a continuat timp de mai mulți ani.
În anul 1924, avea deja doctoratul în fizică, prezentând lucrarea „Recherches sur la constante du polonium et sur la pénétration des substances radioactives dans les métaux” la Universitate Sorbona din Paris, în fața unei comisii având ca examinatori doi mari fizicieni și chimiști ai acelei perioade: Georges Urbain și André-Louis Debierne. La susținerea tezei, sala a fost arhiplină, printre cei interesați de subiect aflându-se însăși Marie Curie.
A provocat prima ploaie artificială din lume
În timpul unei vizite oficiale la Paris, în 1925, Regele Ferdinand și Regina Maria au întâlnit-o pe Ștefania Mărășineanu și a fost prezentată acestora de către președintele Republicii Franceze, care cunoștea lucrările acesteia. La întoarcerea în România, aceasta a primit o bursă din fondurile propii ale reginei, iar în 1929, a fost distinsă cu Premiul Ferdinand de către Fundația Ferdinand din Iași.
Cu fondurile câștigate a putut achiziționa echipamente moderne de radioactivitate și a înființat o secție specială în cadrul Laboratorului de Electricitate al Facultății de Științe din București. La data de 10 iunie 1930, savanta depune la Direcţiunea Proprietăţii Industriale din cadrul Ministerului Industriei și Comerţului cererea de brevet nr. 18547, cu titlul „Un mijloc de a provoca ploaia“. Așadar, încercând să creeze o concentraţie artificială de radioactivitate în nori, prin injectarea norilor joşi cu săruri chimice radioactive, face un experiment.
În vara anului 1931, Ștefania Mărăcineanu a provocat prima ploaie artificială din lume, în timpul unui experiment realizat în Câmpia Bărăganului, apoi și-a continuat cercetările în Algeria, cu sprijinul Guvernului francez.
Cine i-a furat premiul Nobel
În 1935, a primit o grea lovitură. Soților Joliot-Curie le este înmânat Premiul Nobel pentru inventarea radioactivităţii artificiale, fenomen dovedit cu 10 ani înainte de către Ștefania Mărăcineanu. Irene Joliot-Curie (fiica oamenilor de știință Pierre și Marie Curie) s-a folosit de toate lucrările româncei privind radioactivitatea artificială pentru a obține acest premiu, fără a-i menționa numele.
În 1936, Ștefania Mărășineanu i-a scris Lisei Meitner în 1936, exprimându-și dezamăgirea că Irene Joliot-Curie a folosit o mare parte din cercetările sale, în special lucrările sale privind radioactivitatea artificială, într-o lucrare, fără știrea ei. Irene Jolio-Curie însăși a recunoscut că descoperirea pentru care urma să primească Premiul Nobel era deja cunoscută de 11 ani. „Ne amintim că o savantă româncă, d-șoara Mărăcineanu, a fost prima care a anunțat fenomenul radioactivității artificiale…”, preciza Irene pentru ziarul austriac Neues Wiener Journal, apărut pe data de 5 iunie 1934, potrivit Adevărul.ro.
Ştefania Mărăcineanu s-a îmbolnăvit de cancer, provocat cel mai probabil de iradierile la care s-a expus în timpul experimentelor sale, şi s-a stins din viață la vârsta de 62 de ani, pe data de 15 august 1944. Anul trecut, pe 18 iunie, Google a sărbătorit-o pe chimista și fiziciana de renume internațional, la 140 de ani de la nașterea sa.
„Cercetările ei au condus la ceea ce este cel mai probabil primul exemplu de radioactivitate artificială. Mărăcineanu s-a înscris la Universitatea Sorbona din Paris pentru a-și termina doctoratul în fizică, pe care l-a câștigat în doar doi ani! În 1935, Irène Currie, fiica lui Marie Curie, și soțul ei au primit un premiu Nobel comun pentru descoperirea radioactivității artificiale. Mărăcineanu nu a contestat premiul Nobel, dar a cerut ca rolul ei în descoperire să fie recunoscut. Munca lui Mărăcineanu a fost recunoscută de Academia de Științe a României în 1936, unde a fost aleasă ca director de cercetare, dar nu a primit niciodată recunoaștere globală pentru descoperire”, scriau cei de la Google.
