Povestea tragică a unuia dintre cei mai faimoși piloți din istoria Formulei 1. Cine a fost Niki Lauda
Unul dintre cei mai faimoși piloți din istoria Formulei 1, Niki Lauda, s-a stins din viață pe 20 mai 2019, la vârsta de 70 de ani, la nouă luni după un transplant de plămân. Fostul pilot austriac a fost campion mondial în anii 1975 și 1977, alături de echipa Ferrari, și în 1984, alături de McLaren. Niki Lauda a avut o pasiune pentru viteză încă de mic.
Născut la Viena, pe data de 22 februarie 1949, într-o familie bogată, bunicul său din partea tatălui, Hans, fiind un industriaș înstărit, Niki Lauda a avut de mic o imensă pasiune pentru mașini și pentru curse. În ciuda faptului că familia lui s-a opus vehement, a intrat în lumea circuitelor auto.
Chiar dacă asta a însemnat să se înstrăineze de familie și nedorind, în același timp, să o implice în cariera sa de pilot, în anul 1971, Niki a făcut un împrumut bancar și a folosit banii pentru a-și cumpăra un loc în echipa Match, din Formula 2. Un an mai târziu, a fost rapid promovat în Formula 1, fiind la un moment dat pilot în ambele competiții. În 1973, după ce sezonul din 1972 din Formula 1 a fost unul foarte prost pentru echipa March, s-a hotărât să mai facă un împrumut la bancă pentru a-și cumpăra un loc de pilot în echipa BRM.
În echipa Ferrari
În ciuda performanțelor excelente ale lui Niki, echipa a continuat să decadă, iar coechipierul său, Clay Regazzoni, a părăsit BRM pentru scaunul de pilot la Ferrari. La insistențele colegului său, Enzo Ferrari, patronul echipei, i-a propus lui Niki să li se alăture. Acesta a acceptat imediat, iar cu salariul pe care l-a primit a reușit să-și achite toate datoriile pe care le mai avea.
Cu toate acestea, ghinionul părea că l-a urmprit și aici. Anul 1973 a fost dezastruos pentru echipă. A fost refăcută din temelii sub conducerea lui Luca di Montezemolo, iar la începutul sezonului din 1974, în prima cursă de pe circuitul din Argentina, Niki reușește să-și consolideze poziția de pilot după ce urcă pe locul doi. La trei curse distanță, în Spania, ocupă un prim loc pe podium și, cu toate că se clasează de șase ori la rând în pole position, el nu mai câștigă decât o cursă până la finalul sezonului, echipa acuzând lipsa de experiență combinată cu probleme tehince. Însă, Niki obține un loc patru în clasamentul piloților.
Sezonul 1975 de Formula 1 a avut un început dezamăgitor pentru Lauda, ocupând locul 5 în primele patru curse. Cu toate acestea, el a continuat să câștige patru din cinci curse și a terminat sezonul, pentru prima dată, pe primul loc în clasamentul piloților. Lauda a stabilit, de asemenea, primul său record mondial la Nürburgring, cu un timp pe tur sub șapte minute. În 1976 a fost un alt sezon de succes pentru el, câștigând patru din cele șase curse și terminând al doilea în celelalte două.
Accidentul teribil de la Nürburgring
Până la jumătatea sezonului, dublase deja numărul de puncte al rivalilor săi direcți Jody Scheckter și James Hunt și era la un pas de al doilea său titlu mondial. Cu o săptămână înainte de cursa de la Nürburgring, Lauda a încercat să boicoteze Marele Premiu al Germaniei pe motive de siguranță, deși stabilise cel mai bun timp pe circuit. Cu toate acestea, majoritatea piloților au votat împotrivă și cursa a avut loc.
Astfel, la Marele Premiu al Germaniei din 1976 de la Nürburgring, mașina lui Niki a lovit terasamentul, in cauza unor probleme la suspensie, și s-a răsturnat pe circuit în fața bolidului condus de Brett Lunger. După impact, ambele mașini au luat foc, iar Niki a fost blocat înăuntru. Primii care au ajuns la locul accidentului au fost piloții Arturo Merzario, Guy Edwards și Harald Ertl, care au reușit să-l scoată din automobil, potrivit historia.ro.
Cu toate acestea, Niki Lauda avea arsuri la cap, iar gazul i-a contaminat căile respiratorii și sângele. Imediat după ce a fost scos din mașină, a reușit să meargă singur, dar s-a prăbușit pe terasament și a intrat în comă. Medicii au fost rezervați asupra stării lui, iar un preot i-a dat ultima împărtășanie. Totuși, Lauda și-a revenit, iar arsurile i-au lăsat cicatrici adânci pe față. Singura operație estetică la care a fost supus a fost reconstrucția pleoapelor.
Niki a declarat ulterior că nu a mai fost nevoie de alte intervenții. De atunci, a purtat întotdeauna o șapcă roșie pentru a acoperi parțial cicatricile. Absența lui de pe circuit nu a durat mult, revenind pe pistă după doar șase săptămâni și două Mari Premii, terminând pe locul patru în cursa din Italia.
A părăsit Ferrari
După ce s-a retras dintr-o cursă considerând că e prea periculos să continue după ce a început o ploaie torențială, cei de la Ferrari i-au pus bețe în roate pe toată durata sezonului 1977, așa că pilotul a părăsit echipa la sfârșitul anului și a intrat în lumea afacerilor, deschizându-și compania aeriană Lauda Air.
În 1978, s-a mutat la echipa Brabham și a primit un salariu anual de 1 milion de euro pe sezon, dar nu a reușit să se adapteze mașinii și după un an l-a anunțatpe proprietarul Bernie Ecclestone că retrage și că se concentrează pe afaceri. Din motive pur financiare, s-a întors în lumea curselor în 1982. A semnat un contract cu McLaren și a revenit curând printre piloții de top, iar doi ani mai târziu a fost încoronat cel mai bun pilot pentru a treia oară, învingându-l pe coechipierul său Alain Prost cu un singur punct.
Cu toate acestea, sezonul 1985 a fost unul slab pentru Niki Lauda. El s-a retras din 13 din cele 16 curse și a câștigat o singură dată, la circuitul de Olanda. Această cursă a fost ultima victorie în Formula 1 a lui Niki și ultima cursă desfășurată în Țara Lalelelor. La sfârșitul sezonului, Lauda s-a retras definitiv din cursele auto și a revenit la managementul companiei aeriene, colaborând, în același timp, cu Ferrari pentru rebrandingul echipei.
După ce vinde Lauda Air celor de la Austrian Airlines, în 1999, el este înlăturat din consiliul companiei. La sfârșitul lui 2003, fostul pilot preia operatorul charter Aero Lloyd Austria, pe care îl relansează în câteva luni sub numele de Fly Niki. Din când în când, pasagerii companiei s-au putut bucura de prezența sa la bordul avioanelor, în calitate de căpitan, întrucât Niki Lauda deținea brevetul de pilot.
