Povestea fascinantă a scriitoarei geniale cu două clase. Deși n-avea școală, și-a construit o carieră solidă, însă a avut parte de un destin tragic: „O viaţă de roman, subiect de dramă!”.
Elena Farago a fost poeta cu o copilărie grea care a reușit să finalizeze doar două clase gimnaziale. „Am învăţat şi citit singură tot ce am vrut să ştiu”, spunea aceasta. La vârsta de 12 ani, a rămas orfană de mamă și i-au murit trei dintre frați. La cinci ani distanță, poeta și-a pierdut și tatăl. A trecut peste toate aceste greutăți și s-a făcut remarcată prin poeziile pentru copii pe care le scria.
Copilăria Elenei Farago a fost una grea
Fiind cea mai mare dintre surori, Elena Farago a avut tot timpul grijă de fraţii ei. Cea mai apropiată i-a fost sora Antoaneta, căreia i-a recitat poeziile învăţate la şcoală. Pe rând, trei dintre fraţi s-au stins din viaţă. Astfel, şi-a dezvoltat sensibilitatea și înțelegerea față de cei mici, lucru care avea să-i definească existența.
În anul 1884, Elena a fost înscrisă la o școală privată. Plecarea ei din casa părintească și viața în comun alături de alte fete i-au scos în evidenţă bunătatea, blândețea, dar și seriozitatea. Din anii fericiți ai copilăriei până la începutul școlii, poeta îşi amintea lungile plimbări cu trăsura, familia posedând o pereche de cai foarte frumoşi. Însă avea să mai primească o lovitură puternică. Anastasia, mama Elenei, s-a îmbolnăvit. Odată cu ea şi situația financiară a familiei s-a înrăutăţit, fapt care a dus la mutarea Elenei la o şcoală de stat.
Elena Farago se îmbolnăvise grav
Elena s-a mutat mai întâi în Brăila, locuind la unchiul de pe linie maternă. Brăila era un oraș mai mare și mai frumos decât Bârladul, fapt care i-a mai domolit din suferinţă. A participat la curse de ciclism şi jocuri de oină, stârnind uimirea concetățenilor. Un an mai târziu, în 1896, Elena s-a îmbolnăvit grav. A fost internată în Spitalul Colţea din Bucureşti, fiind diagnosticată cu „anemie profundă”. Ernest, fratele său mai mare, stabilit în Bucureşti, a primit-o în casa lui în timpul convalescenţei. Odată însănătoşită, Elena a fost nevoită să-şi caute de lucru pentru a se întreţine.
Cum l-a cunoscut pe Caragiale
Astfel, Elena a ajuns să lucreze în casa ziaristului şi omului politic Gheorghe Panu. În acel cadru a luat contact cu lumea politică și artistică ce venea în vizită. Elena atrăgea prin fumusețea, eleganța și inteligența sa, începând chiar să participe la lungile întâlniri dintre intelectuali. Tot acolo avea sa-l cunoască pe dramaturgul I. L. Caragiale. Afându-i povestea tristă de viaţă, Caragiale a exclamat: “O viaţă de roman, subiect de dramă!”.
Elena Farago: „Am două clase secundare"
Siguranța financiară pe care soţul său i-a oferit-o, i-a permis Elenei Farago să se concentreze asupra carierei literare. „N-am cultură oficială decât două clase secundare. Am învățat și citit singură tot ce am vrut să știu”, avea să declare mai târziu Elena Farago.
Elena Farago a debutat în viaţa literară în anul 1898, cu un reportaj pe care l-a semnat cu pseudonimul “Fatma”. A scris epigrame, apoi a devenit cunoscută pentru frumoasele poezii pentru copii. Istoricul Nicolae Iorga, bun prieten şi sfătuitor, a convins-o să renunţe la pseudonim şi să-şi semneze creaţiile cu numele real.
Elena Farago a fost arestată
În anul 1907, răscoalele ţărăneşti declanşate de ţăranii din Flămânzi, s-au extins în toată ţara. Elena Farago a folosit sumele câștigate pentru poeziile publicate pentru a ajuta familiile ţăranilor ucişi în revoltele sângeroase. A străbătut cu trenul, trăsura, bicicleta satele oltenești și a sprijinit cu bani și sfaturi familiile afectate. A fost descoperită de autorităţi, fiind arestată și dusă la Bucureşti. A scăpat, însă de închisoare în urma intervenţiilor lui Nicolae Iorga.
Elena Farago s-a stins din viaţă pe 4 ianuarie 1954 la Craiova, după o lungă suferinţă. Este înmormântată în Cimitirul Ungureni din Craiova.
