Sfârşitul tragic al Anei, soția lui Carol Davila, la doar 40 de ani, din pricina unei erori medicale
Ana Davila a fost una dintre cele mai generoase femei din înalta societate a vremurilor în care a trăit și, împreună cu Elena Cuza, s-a îngrijit de sute de fete orfane. Soția renumitului medic Carol Davila și-a pierdut viața la doar 40 de ani, din cauza unei erori medicale, iar medicul care a omorât-o din greșeală a înnebunit din cauza șocului.
Ana Davila, născută Ana Racoviță, a fost soția renumitului medic Carol Davila, considerat părintele medicinei românești. S-a născut în anul 1834, la Craiova, și și-a petrecut o mare parte din copilărie la Golești, județul Muscel. Ea a fost nepoata boierilor Dinicu Golescu și Zinca Golescu, și cum tatăl ei făcea parte dintr-o mare familie nobiliară românească, care dăduse mulți domnitori atât Țării Românești, cât și Moldovei, printre care Constantin Racoviță, Ștefan Racoviță și Mihai Racoviță, cea care urma să devină, prin căsătorie, Ana Davila, părea să aibă viața fericită asigurată, cel puțin din punct de vedere financiar.
Ana Davila a preluat azilul pentru fete orfane, cel înființat chiar de soțul ei
Tânăra s-a căsătorit cu medicul Carol Davila la moșia familiei din Golești, în aprilie 1861, iar la nuntă a purtat straie populare tradiționale, așa cum a consemnat fiica lor, Elena, care a realizat cercetări detaliate asupra familiei.
La scurt timp după căsătorie, Ana a preluat conducerea azilului pentru fete orfane înființat de soțul său, iar pentru o perioadă de 12 ani, a colaborat cu doamnele din înalta societate bucureșteană pentru a primi sprijin în finanțarea acestei instituții caritabile, printre acestea fiind și Elena Cuza, soția domnului Alexandru Ioan Cuza, care i-a fost chiar de la început. De altfel, a fost prima și cea mai importantă donatoare, și a inițiat o chetă publică pentru construirea unei noi clădiri pentru azil, motiv pentru care instituția a fost numită „Azilul Elena Doamna”.
Soția marelui medic s-a ocupat personal de îngrijirea şi educaţia celor 330 de orfane: „de aici încolo copiii sunt îngrijiţi de d-na Ana Davila, în calitate de directore a institutului. Acestă directore fără salariu este pentru copii mamă, în adevăratul înţeles al cuvântului”, consemna G. M. Ionescu, relatează dosaresecrete.ro. Fetele beneficiau de şcoală normală, „pentru cele ce aveau aplicare la învăţătură”, şi de practică în atelierele de croitorie şi ţesătorie pentru orfanele care „n-aveau aplicare pentru carte”.
Ana a avut patru copii cu Carol, printre care Alexandru, care a devenit regizor si apoi director al Teatrului Național din București, Elena care s-a dedicat scrisului și scriitoare biografiei a familiei, Zoe și Carol Nicolae.
Cum a murit Ana, soția lui Carol Davila, la doar 40 de ani
Din nefericire, soția medicului s-a stins din viață la doar 40 de ani, pe 13 ianuarie 1874, în urma unei greșeli medicale fatale. În biografia familiei, fiica sa a povestit că, în timp ce participa la o conferință susținută de Carol Davila, alături de alți medici, chimiști și farmaciști la Spitalul Colțea, Anei Davila a început să îi fie rău, declarând că o doare foarte tare capul.
Alfred Bernard Landway, unul dintre chimiști și colaborator apropiat marelui medic, a propus să-i aducă praf de chinină, un analgezic folosit frecvent în acele timpuri ce era menit să calmeze migrenele. Ana dorea să plece la cumpărături pentru ziua de naștere a fiicei Elena, astfel că dorea cât mai repede să scape de durere. Însă, Landwey a luat din greșeală un flacon cu stricnină din farmacia spitalului, amplasat cu un raft mai sus decât cel cu chinină, și i-a oferit Anei praful mortal.
Cum substanța otrăvitoare nu și-a făcut efectul imediat, femeia a reușit să plece din incintă, dar ajunsă în fața magazinului unde intenționa să facă cumpărături, a căzut și a murit pe loc. În urma ei, Ana Davila a lăsat numai durere. Moartea ei a fost plânsă îndelung de orfanele pe care le îngrijea cu atâta dragoste, conducerea azilului pentru fete a fost preluată de Carol Davila, care a primit în permanență sprijinul Reginei Elisabeta.
Chimistul Landwey, copleșit de nenorocirea provocată soției prietenului său, a înnebunit. Acesta nu şi-a mai revenit niciodată, găsindu-şi sfârşitul în stare de demență.
