Destinul tragic al unei mari actrițe din România. A decedat într-un mod cumplit: „Toată vremea mi-a fost frică de moarte”
A fost o actriță extrem de iubită de către români. A jucat mai bine de 40 de roluri la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, din Iași. A avut, însă, un destin cumplit. Marea Eliza Petrăchescu s-a stins din viață singură, gâsindu-și sfârșitul în acea zi fatidică de 4 martie 1977.
Cum a murit o mare actriță din România
Cutremurul din 77 reprezintă o zi de doliu pentru întreaga țară. La ora 21:22, s-a produs unul dintre cele mai puternice seisme pe care avea să le simtă românii. Din cele peste 1.500 de victime, mai multe nume mari ale acelei vremi au dispărut în acea zi fatidică de 4 martie. Printre acestea s-a numărat și o mare actriță, iubită de publicul român.
Născută pe data de 15 iunie 1911, la Vaslui, Eliza Petrăchescu a urmat Conservatorul de Artă Dramatică din Iași, fiind eleva preferată a actriței Agatha Bârsescu. Din 1929 până în 1941, a jucat în peste 40 de roluri pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. În anul 1041, a fost recomandată de regizotul Ion Sava marelui Liviu Rebreanu, astfel că ajunge la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București.
A debutat cinci ani mai târziu n pelicula „Pădurea îndrăgostiților”, regizată de Cornel Dumitrescu. Au urmat, pe rând, „Bijuterii de familie” (1957), „Setea” (1961), „Codin” (1963), „Amintiri din copilărie” (1965), „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” (1972), „Nunta de piatră” (1972), „Felix și Otilia” (1972), „Duhul aurului” (1974), „Ștefan cel Mare – Vaslui 1475” (1975), „Ilustrate cu flori de câmp” (1975). În 1976, a fost distribuită în ultimul său film, „Tănase Scatiu”.
„Aştept să mă împac cu ideea că nu sunt nemuritoare”
Eliza Petrăchescu s-a temut toată viața de un singur lucru, de moarte. În ultimul său interviu, la începutul anului 1977, pentru Revista Cinema, marea actriță spunea: „Acum aştept doar să mă împac cu ideea că nu sunt nemuritoare. Toată vremea mi-a fost frică de moarte”.
Din nefericire, câteva zile mai târziu, avea să-și găsească sfârșitul în acea zi fatidică de 4 martie 1977. Blocul Belvedere, cel în care locuia la etajul al șaptelea din 13, s-a prăbușit total. Dispariţia Elizei Petrăchescu a însemnat, pentru teatrul nostru, ca toate marile dispariţii, o pierdere ireparabilă.
Printre victime s-au numărat și alte câteva nume mari ale vremii, precum Toma Caragiu, Alexandru Bocăneț, Doina Badea, A. E. Baconsky, Alexandru Ivansiuc, Filofteia Lăcătușu, Mihai Gafița, Veronica Porumbacu sau Mihail Petroveanu. Cutremurul din 77 s-a produs la ora 21:22:22, a avut o magnitudine de 7.4 grade pe scara Richter și o durată de circa 56 de secunde. Au murit aproximativ 1.570 de oameni, dintre care 1.391 numai în București.
