Sfârșitul tragic al lui Constantin Poroineanu, unul dintre cei mai bogați moșieri din România. Copiii lui s-au căsătorit fără să ştie că sunt fraţi
Constantin Poloineanu a fost una dintre figurile marcante ale Caracalului și ale fostei provincii Romanați. Sfârșitul său tragic a scris istorie în România: şi-a pus capăt zilelor după ce copiii săi, căsătoriţi între ei fără ca nimeni să ştie că sunt rude, s-au sinucis la aflarea crudului adevăr.
Constantin Poroineanu a fost, în primul rând, un filantrop prin numeroasele sale acte de generozitate. De-a lungul vieții sale, a avut mereu grijă de cei defavorizați de soartă, acordând adesea asistență financiară sau în natură țăranilor și copiilor săraci. Om cu o personalitate distinsă și politician liberal convins, a fost ales în Parlament pentru mai mult de zece legislaturi, reprezentând cu mare cinste județul Romanați (astăzi parte a județului Olt).
S-a născut la Târgovişte în anul 1843,într-o familie extrem de onorabilă, fiind fiul sărdarului Sache Poroineanu (unul dintre cei mai bogaţi moşieri din judeţul Dâmboviţa) şi al Elenei Poroineanu, născută Jianu (fiica lui Ştefan Jianu din Caracal) - după mama sa, el se înrudea cu familia boierilor Jieni.
Deși putea îşi facă toate studiile peste hotare, Constatin Poroineanu a ales ca prima parte a acestora să le urmeze în ţară. A plecat ulterior la Paris, unde şi-a desăvârşit studiile devenind avocat. La întoarcerea în ţară s-a alăturat tatălui şi s-a ocupat de bunul mers al afacerilor familiei, majoritatea fiind în agricultură.
Tragedia moşierului Poroineanu
În urmă cu câțiva ani, într-un articol dedicat acestuia, revista „Memoria Oltului” a scris: „s-a numărat printre cei mai de seamă proprietari rurali din România, în administrarea proprietăţilor sale remarcându-se prin inteligenţă, corectitudine şi rigurozitate atât în relaţiile cu ceilalţi moşieri, cât şi cu ţăranii. În judeţul Romanaţi, dar mai ales în Caracal, Constantin Poroineanu se bucura de o notorietate pe care mulţi concetăţeni şi-ar fi dorit-o. Ca om a fost de o mare modestie, distins şi bun cu semenii săi, fiind apreciat deopotrivă de ţărani şi orăşeni.
A sprijinit în fiecare an, împărţind prin primării ajutoare băneşti şi în natură, pe oamenii din Romanaţi lipsiţi de mijloace, pe copiii săraci şi elevii silitori de la gimnaziul din Caracal, acestora din urmă dăruindu-le cărţi şi haine. Pentru elevii gimnaziului Ioniţă Asan a adus de la Paris cărţi, planşe de anatomie şi istorie naturală. Spitalului din Caracal i-a oferit suma de 12.000 lei, iar Societăţii Geografice Române 500 de lei pentru cea mai bună hartă geografică a judeţului Romanaţi. Poroineanu a fost interesat şi de instituţiile culturale şi religioase din Caracal şi Romanaţi”, relatează adevărul.ro.
Viața acestui moșier s-a terminat tragic și în condiții ce au stat la baza unei adevărate legende ce pare să reziste peste secole și continuă să trezească un interes deosebit, nu doar în rândul locuitorilor din Caracal, unde și-a petrecut cea mai mare parte a vieții, ci mai ales în rândul celor din București, unde este înmormântat alături de familia sa.
Potrivit Danei Roxana Nikula, doctor în istorie și director al Muzeului Țării Românești din Caracal, în primii ani ai vieții lui Constantin Poloineanu în străinătate - la Paris - acesta a avut o relație cu o frumoasă franțuzoaică. Acesta a fost un moment de cotitură care avea să ducă la moartea sa și a familiei sale mulți ani mai târziu.
„Pe când se afla la studii în capitala Franţei, Constantin Poroineanu, pe atunci student, s-ar fi îndrăgostit de o pariziancă cu care a avut o aventură, deşi el era căsătorit în ţară şi avea chiar şi un băiat - Sergiu. Poroineanu s-a întors însă în ţară la familie, continuându-şi viaţa şi afacerile din agricultură şi politică.
Copiii lui s-au căsătorit fără să ştie că sunt fraţi
Viaţa şi-a urmat cursul, iar fiul său a ajuns, după ani, să îi calce pe urme tatălui: a plecat la Paris pentru a-şi termina studiile. Iar povestea se repetă: ajuns aici, fiul lui Constantin Poroineanu se îndrăgosteşte şi el de o studentă pariziancă ce fusese crescută doar de mamă, tatăl părăsindu-i dinainte de naşterea ei. De data aceasta, cei doi tineri se căsătoresc la Paris şi, ulterior, fiul o aduce pe proaspăta lui soţie acasă, în România, pentru a-i cunoaşte părinţii.
Doica băiatului şi-ar fi dat însă seama, punând cap la cap anumite detalii – printre care poveştile lor de viaţă, trăsăturile fizice şi de comportament etc. - că fiul şi nora lui Constantin Poroineanu sunt, de fapt - fraţi, fata fiind nimeni alta decât fiica lui Constantin Poroineanu din aventura sa de pe vremea când el fusese student la Paris”, spunea cu ceva timp în urmă Dana Roxana Nicula, director al Muzeului Romanaţiului din Caracal.
Șocul veștii a fost insuportabil pentru cei doi tineri, care au descoperit adevărul dureros că sunt frate și soră. Aceștia au mers într-un parc din centrul orașului, unde s-au sinucis. Parcul fusese donat primăriei de către tatăl lor, cu câțiva ani înainte. Sergiu și-a împușcat mai întâi soția, care s-a dovedit a fi sora sa, apoi s-a sinucis, în toamna anului 1908. Tragedia care a lovit familia l-a zguduit pe Constantin Poroineanu, care și-a întocmit testamentul la scurt timp după evenimentel și s-a spânzurat a doua zi, pe 15 septembrie 1908, orele 00.40 dimineaţa. Avea 65 de ani.
Copiii săi au fost înmormântaţi în Cimitirul Bellu din Bucureşti, alături de tatăl lor. Monumentul funerar aferent mormintelor acestora este unul dintre cele mai vizitate din locul menţionat îndeosebi de către tineri îndrăgostiţi, monumentul fiind realizat de către sculptorul italian Rafaello Romanelli.
Constantin Poroineanu și-a lăsat toată averea orașului Caracal
Constantin Poroineanu a lăsat moştenire oraşului Caracal toată averea sa impresionantă (3.100.000 lei, din care 2.150.000 avere imobiliară, restul - pământuri). Până la urmă, moşiile sale au fost preluate de stat, iar cele trei case ale sale din oraşul Caracal au fost demolate între timp.
Deputatul I.D. Ianculescu a luat iniţiativa realizării unui bust de bronz al lui Poroineanu în anul 1925, care să fie aşezat la intrarea în parcul oraşului Caracal, şi astăzi unul dintre cele mai mari parcuri naturale din Europa, însă abia 3 ani mai târziu a fost realizat. În anul 2008, administraţia locală a realizat un nou bust din bronz al filantropului, pe care l-a amplasat la intrarea în parcul ce-i poartă numele.
Testamentul lui Constantin Poroineanu prevede ca în fiecare an, de sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena, Primăria Caracal să-i ofere o colivă, dar această clauză nu a mai fost onorată de zeci de ani. Abia din 1996, Primăria Caracal a dedicat un Te Deum de sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena în cinstea acestui mare om.
