Unde se află cele 3 blocuri din București mutate de Ceaușescu. Operaţiunea a durat aproape 8 ore
Deși în prezent nu pare așa greu de crezut, având în vedere evoluția rapidă a tehnologiei, pe vremea comunismului nu te-ai fi gândit că a fost posibilă o așa realizare. În 1983, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu, au fost mutate trei blocuri, cu tot cu locatari, acesta fiind unul dintre cele mai grandioase proiecte inginerești din istoria ţării noastre.
Cele 3 blocuri din București care au fost mutate pe vremea lui Ceaușescu
Una dintre realizările ce au avut loc în timpul regimul comunist a fost mutarea pe roţi a primului bloc, cu tot cu locatari în el, care avea o greutate de circa 7.600 de tone. Totul se întâmpla pe data de 27 mai 1983, când tocmai ce au fost finalizate lucrările de sistematizare și modernizare a șoselei Ștefan cel Mare, efectuate între anii 1978 și 1982, care au vizat lărgirea drumului la patru benzi de circulaţie pe sens, dintre care una pentru tramvaie, şi întregul front de locuinţe de la şosea.
Cu toate acestea, între străzile Tunari și Aurel Vlaichu, au rămas trei blocuri, care ieşeau din alinierea generală cu o distanţă variind între 8 şi 14 metri. Acest lucru ca întreaga circulaţie rutieră şi pietonală să fie mult îngreunată. Prin urmare, după o analiză aprofundată, care a luat în calcul și demolarea celor trei blocuri, s-a decis, în cele din urmă, translaţia clădirilor pe distanţe variind între 8 şi 14 metri.
De altfel, mutarea lor s-a dovedit a fi, de asemenea, cea mai ieftină soluție, deoarece a reprezentat 28-32% din costul demolării și reconstrucției unei clădiri similare. În plus, cele 4-5 luni necesare pentru mutarea blocului au fost mult mai scurte decât timpul de reconstrucție a unui bloc nou (aproximativ 8-9 luni), ceea ce a dus și la importante economii de materiale, după cum a povesit în cartea „Translaţia construcţiilor”, Eugeniu Iordăchescu, supranumit şi „inginerul care a mutat biserici”.
Blocul a fost mutat cu tot cu locatari
Astfel, în data de 27 mai a anului 1987, blocul de 7 etaje, situat pe str. Aurel Vlaicu nr. 166, a pornit la drum, într-o „călătorie” ce avea să dureze 7 ore şi 37 de minute.
Clădirea de care vorbim avea o greutate de 7.600 de tone, înălţime de 17 metri şi lăţimea de 12 metri. Imobilul a fost ridicat cu ajutorul unor prese puternice, aşezat pe niste cărucioare speciale ce au fost trase pe căile de rulare de nişte trolii programate. In punctele-cheie ale construcţiei au fost montaţi senzori de mare precizie la acea vreme. Practic, cele două clădiri, rezultate în urma dezlipirii blocului, au fost mutate aproape 70 de metri pe diagonală. Cele două imobile au fost despărțite la 55.75 metri.
Blocul a fost mutat cu tot cu locatari, cu excepţia celor de la parter. Mai mult, aceștia au beneficiat pe durata deplasării de toate condiţiile: apă curentă, canalizare, energie electrică, gaze, ascensor şi telefon, asigurându-se conectarea la reţelele edilitare prin racorduri elastice. Presa de la acea vreme au relatat că locatarii din cele 80 de apartamente au ieșit pe balcoane. Unii dintre ei chiar şi-au băut cafeaua şi au băut bere în timp ce era mutat.
Proiectul, utilajele si tehnologia de mutare a blocului au fost 100% româneşti. Ulterior, au mai fost mutate şi celelalte două blocuri, unul cu 7 nivele, de 4.000 t, şi celălalt cu 5 nivele, 2.400 t.
