Ce nu ți-a spus nimeni despre steagul României. Semnificația ascunsă a celor trei culori
An de an, pe 26 iunie, România celebrează Ziua Drapelului Național, un moment care aduce în prim-plan nu doar un simbol oficial al statului, ci și o reflecție profundă asupra identității naționale.
Dincolo de simpla prezență pe clădiri oficiale sau la ceremonii militare, tricolorul – albastru, galben și roșu – poartă în el o poveste nespusă, o sinteză a istoriei, credinței și valorilor românilor.
O moștenire cu rădăcini adânci
Deși a fost adoptat oficial în timpul Revoluției de la 1848, tricolorul românesc are o istorie mult mai veche. Culorile sale au fost întâlnite în diverse forme pe steme și steaguri ale Țărilor Române încă din Evul Mediu. Abia în timpul revoluției pașoptiste ele au fost așezate vertical, cu albastrul lângă lance, în stilul drapelului francez, dar păstrând semnificații profund românești.
Steagul era însoțit adesea de inscripția „Dreptate și Frăție”, un mesaj puternic care rezuma idealurile revoluționarilor ce visau la unitatea și emanciparea națională.
Ce reprezintă, de fapt, culorile tricolorului
Fiecare culoare din steagul României are o simbolistică profundă, legată de natura, cultura și sacrificiile acestui popor:
- Albastrul reprezintă cerul senin, dar și libertatea – un ideal central în toate mișcările de renaștere națională.
- Galbenul evocă justiția și bogățiile naturale ale țării, simbolizate prin lanurile aurii și lumina solară.
- Roșul este simbolul sângelui vărsat de eroi, dar și al curajului și fraternității ce au unit românii în momentele cruciale ale istoriei.
Împreună, aceste culori reflectă idealurile fundamentale care au stat la baza formării statului român modern: libertate, justiție și unitate.
De ce 26 iunie
Data de 26 iunie a fost stabilită prin Legea nr. 96/1998 drept Ziua Drapelului Național. Ea comemorează momentul din 1848 în care tricolorul a fost consacrat ca simbol al revoluției și, implicit, al noii identități românești. Această zi este marcată anual prin ceremonii oficiale, intonarea imnului și arborarea tricolorului pe instituții publice din toată țara.
Deși pentru unii poate părea o simplă formalitate, această zi oferă un moment de reculegere și reconectare cu valorile naționale, amintind de sacrificiile înaintașilor care au luptat pentru independență, unitate și suveranitate.
După Revoluția din 1848, steagul tricolor a fost adoptat oficial în 1859, odată cu Unirea Principatelor Române, și a rămas un simbol al identității naționale și suveranității de stat.
A fost prezent în toate marile momente ale istoriei noastre: de la Marea Unire din 1918, până la proclamarea Republicii și tranziția democratică de după 1989.
Stema României – o completare heraldică a tricolorului
Pe lângă drapel, Stema României reflectă la rândul ei unitatea și moștenirea istorică a poporului român. Pe un scut albastru, acvila de aur cu crucea în cioc, sabie și buzdugan în gheare, domină compoziția. Simbol al Țării Românești, ea reprezintă curajul, tradiția latină și suveranitatea.
În jurul acvilei, se regăsesc simboluri pentru fiecare regiune istorică:
- Bizonul cu stea, Soare și Lună – Moldova
- Delfinii afrontați – Dobrogea
- Leul de aur pe podul de piatră – Oltenia și Banat
- Șapte turnuri roșii pe zid de cetate – Transilvania
Stema, adoptată oficial în 1992 și actualizată în 2016, este folosită în versiune completă de instituțiile statului și reflectă continuitatea statală, chiar și în perioadele monarhice.
