De ce nu a fost a noastră Dunărea dintre Galați și Brăila? Cum a încercat România să preia controlul
Vreme de secole întregi, atât Țara Românească cât și Moldova au fost vasale diverselor imperii care și-au extins granițele până în aceste părți ale Europei. Însă, vreme de mai multe decenii, monopolul pe comerțul fluvial danubian între Galați și Brăila nu a fost deținut nici de români și nici de Imperiul Otoman, sau Rus, ci de către Imperiul Britanic!
Atunci când vine vorba despre interese comerciale pe Dunăre, în funcție de secolul la care ne referim, probabil că ne vom gândi că actorii principali, pe lângă Țara Românească și Moldova, au fost diversele imperii care au condus această parte a Europei.
Cu toate acestea, în 1856, după Războiul Crimeii, este creată Comisia Europeană a Dunării, instituție care nu era controlată nici de otomani, nici de ruși, ci de britanici! Un document a fost semnat la Galați, în care era recunoscută autoritatea exclusivă a Imperiului Britanic la gurile Dunării, de la Isaccea și până la Marea Neagră.
Britanicii controlau comerțul pe Dunăre
Vreme de decenii întregi, România nici măcar nu a fost membră a Comisiei Europene a Dunării! Țara noastră a fost invitată în această instituție de abia după Războiul de Independență, în 1878. Cu toate acestea, prezența noastră nu a fost una de lungă durată, ci de numai cinci ani!
În 1883, în timpul unei întâlniri la care România nu a fost invitată, s-a stabilit controlul comercial complet al britanicilor pe Dunăre, între Galați și Brăila. Iar acest lucru a durat până după Primul Război Mondial.
Situația a rămas neschimbată până în 1938
Această situație bizară a rămas neschimbată vreme de decenii întregi, în cuda schimbărilor politice uriașe din această parte a lumii, cum ar fi dispariția Imperiului Otoman și Rus. În 1925, comisia pentru comunicații și tranzit, a Societății Națiunilor, s-a întrunit pentru a discuta această chestiune.
Cu toate acestea, problema nu s-a rezolvat, ajungând chiar și la Curtea Internațională de Justiție, care a luat o hotărâre în defavoarea României. Această situație bizară de pe Dunăre a rămas neschimbată până în 1938.
