Mihai Șora, despre rețeta fericirii: „Trebuie să vezi în față”. Ce sfaturi a mai dat în ultimul interviu
„Mă ghidez după inimă, fiindcă o am și bate încă”, acesta a fost unul dintre convingerile care l-au ajutat să înainteze în viață, până la 106 ani. Și să nu renunțe niciodată. Click! îți spune care sunt concluziile trase de filosoful Mihai Șora în ultimul interviu acordat pentru televiziune, în 2018, la vârsta de 101 ani, emisiunii „Mic dejun cu un campion” realizate de Daniela Zeca-Buzura.
„Este sută de ani din viața unui om un text filosofic?”, l-a întrebat realizatoarea emisiunii „Mic dejun cu un campion”, Daniela Zeca-Buzura, pe Mihai Șora, în 2018, câmnd acesta avea 101 ani. „Poate să fie, dacă e o viață de om și e trăită din plin”. Cu modestia care îi era caracteristică, acesta a mărturisit că, deși consideră că a avut o viață trăită din plin, a avut și „momente de superficialitate, ca orice om”. A explicat și de ce se întâmplă astfel: „E mai ușor să fii superficial decât să duci povara în spate”.
Ocaziile în care ai ocazia să stai la povești cu oameni cu o experiență de viață de peste 100 de ani sunt atât de rare, încât e firesc să profiți de asemenea momente și să întrebi „care este rețeta fericirii”. Mai ales dacă omul respectiv este un intelectual renumit, un filosof îndrăgit și atât de aproape de oamenii „cetății”, precum a fost Mihai Șora. „Rețeta fericirii cred că e să vezi în față, să nu vezi retro, prin retro incluzându-mă și pe mine ca subiectul vederii, care nu trebuie să devină și obiectul. Să te gândești la cei din jurul tău și atunci te împlinești, cu dorința de a-i împlini pe ei. Lehamitea și deznădejdea nu m-au năpădit niciodată. Am stat departe de ele. Chiar și atunci când îmi era prin preajmă îmi era departe, aveam ceva de făcut. Cred că este o condiție a vindecărilor, să le arunci la spate (cu referire la necazuri, n.r.). Dacă te gândești la ele nu se vor vindeca niciodată. Am căutat să mă fac util de fiecare dată celor din jurul meu”, a spus Șora în același interviu.
Mihai Șora: „Luiza Șora este o prezență care dă sens existenței mele”
De asemenea, Mihai Șora a mai spus ce alte gânduri l-au însoțit cea mai mare parte din viață: „Mă ghidez după inimă, fiindcă o am și bate încă. Totdeauna cadența interioară ne aparține, suntem stăpânul ei. Soarta a fost întotdeauna bună cu mine și am avut întotdeauna încredere în ea, așa că nu mi-am făcut probleme. Fără Dumnezeu nimic n-ar exista. Mă uit la el cu smerenie și sper să se uite la mine cu îngăduință. Depinde de noi să avem un viitor. Dacă îi întoarcem spatele nu-l vom avea niciodată, dacă ne străduim să-l avem îl vom avea după putințele noastre. Speranța nu trebuie să ne părăsească niciodată. Niciodată nu trebuie să spui «Nu mai e nimic de făcut». Trebuie să mă sustrag timpului și să-l văd, oarecum, dinafară. Și atunci el devine un simplu cadru, care îmi permite mie să-mi desfășor viața. Să-i dau la iveală pas cu pas potențialul”.
Filosoful conturase de-a lungul vieții o întreagă teorie a utilității: „Trebuie să fim conțienți că mai avem multe lucruri de făcut, să ne adunăm puterile, să le găsim direcția realist în sensul a ceea ce putem cu-adevărat să ducem la îndeplinire, grație însușirilor noastre. Să nu ne apucăm să începem lucruri pe care nu le putem duce la bun sfârșit. Fiecare pe specialitatea lui, pe îndemânările lui, pe amploarea elanului. Să contribuim astfel la soarta celorlalți”.
Mihai Şora: M-am născut îndrăgostit, deschis la ce mă împrejmuia și avid de a vedea ce e bun și frumos"
Cu siguranță și iubirea este cea care l-a ținut în viață atât de mult timp. Iată ce declara despre cea de-a doua soție, cu care s-a însurat la vârsta de 98 de ani: „Luiza Șora este o prezență care dă sens existenței mele. M-am născut îndrăgostit, în sensul că m-am născut deschis la ce mă împrejmuia și avid de a vedea ce e bun și frumos în ce mă împrejmuia. Nu e meritul meu, ci a celor care m-au precedat. Lumea e frumoasă, caută să n-o urâțești în nici un caz. Să-ți interzici cu strășnicie orice fel de pas greșit care că arunce o pată pe realitate și, dacă e posibil, să o faci mai frumoasă, mai luminoasă”.
