Povestea parcului bântuit din București. Spiritul unui bărbat îi sperie pe cei care ajung aici
La fel ca în cazul fiecărui oraș, și în București sunt anumite locuri despre care locuitorii spun că ar fi bântuite. Printre acestea se numără și un parc din Bucureştii Noi, un loc cu o istorie încărcată de povești și legende, care atrage mii de vizitatori. Cei care ajung aici spun că se întâmplă fenomene stranii: zgomote de paşi, o uşă scârţâind şi aud sunete de clopoţei. Despre ce parc este vorba?
Zi de zi, sute de oameni trec pe acolo. Puţini ştiu, însă, că între ruinele Teatrului de Vară din Parcul Bazilescu se petrec lucruri stranii. Atunci când e liniște, se spune că aici se aude uneori o tuse seacă, considerată a fi a defunctului Nicolae Bazilescu, care a părăsit această lume în 1938. Totuși, nimeni nu l-a văzut pe acesta vreodată prin aceste locuri. Alții care trec pe lângă Teatrul de Vară spun că se aud zgomote de paşi, o uşă scârţâind şi sunete de clopoţei.
Deși în ziua de astăzi ocupă în prezent o suprafață de doar 13.5 hectare, Parcul Bazilescu ocupa la inaugurare nu mai puțin de 131 de hectare, ajungând în prezent un parc mic, însă elegant, cu alei înconjurate de arbori vechi și înalți, unii atât de vechi încât sunt printre puținii supraviețuitori ai Codrilor Vlăsiei.
După cum spune numele, parcul, dar și întregul cartier Bucureștii Noi au fost amenajate după ce înstăritul Nicolae Bazilescu a achiziționat aici o moșie în anul 1898, dorind să construiască un cartier după modelul american. Dintr-un total de 295 de hectare, în jur de 155 au fost parcelate și vândute până în 1913.
Chiar spiritul lui Nicolae Bazilescu ar fi cel care bântuie parcul
Chiar în centrul parcelării a fost amenajat Parcul Comunal Bazilescu, pe o suprafață de circa 131 de hectare. Teatrul de Vară, realizat asemenea fostului staduion „23 August”, a fost inaugurat în 1953. Din păcate, începând cu 1990, clădirea a fost dată uitării încet-încet, timpul începând să-și spună cuvântul. La începutul anilor 2000, fațada Teatrului de Vară a fost renovată, însă restul clădirii a continuat să se degradeze. Astfel că, imaginea actuală a clădirii a dus la apariția mai multor legende urbane.
Unele persoane spun că după coloanele clădirii se aud noaptea zgomote ciudate și stridente, dar și tusea puternică a unui bărbat. Alții susțin că Teatrul de Vară ar fi bântuit chiar de spiritul lui Nicolae Bazilescu, a cărui familie a avut mult de suferit odată cu sosirea comuniștilor în țară.
Aristide, fiul său, a fost dat la o parte de la catedra de Economie Politică a Facultății de Drept și din Barou, iar apoi încarcerat la Rahova și Văcărăști și forțat să muncească în lagărul de la Bicaz. A doua sa soție, Vera, s-a sinucis prin împușcare la șase ani după decesul lui Nicolae Bazilescu, în anul 1944, când bolșevicii au ajuns în satul din Teleorman în care aceasta se ascunsese.
