VIDEO. Stațiunea cu ape termale din România care datează de pe vremea dacilor. Cum arată antica Aquae, după două milenii
La poalele carierei de calcar de unde dacii extrăgeau materiale pentru cetățile din Munții Orăștiei, pe Valea Streiului, se află ruinele unei stațiuni antice care a dăinuit peste milenii – Aquae Călan.
Situată în apropierea orașului Călan, această așezare cu izvoare termale a fost una dintre cele trei stațiuni balneare importante din provincia romană Dacia, alături de cele de la Geoagiu Băi și Băile Herculane.
În Antichitate, băile termale Aquae erau folosite de daci și, mai apoi, de romani. Acestea sunt menționate de istoricul Ptolemeu, iar existența lor este confirmată de o inscripție descoperită pe o piatră din altarul bisericii din Streisângiorgiu: „Genio Pagi Aquaensis”.
În perioada medievală, izvoarele termale erau marcate pe harta Tabula Peutengeriană, reprezentate sub forma unei clădiri cu o curte centrală, simbol al importanței lor în epocă, potrivit Adevarul.ro.
„Lingura romană”, un bazin antic păstrat peste veacuri
Din complexul antic al băilor Aquae, cel mai bine s-a păstrat un bazin sculptat în stâncă, alimentat de trei izvoare termale, cunoscut localnicilor drept „Lingura romană”.
Acest ansamblu, utilizat până de curând, măsoară aproape 100 de metri în perimetru, având o lungime de peste 14 metri, o lățime de 7,5 metri și o adâncime de 4 metri. Apa izvoarelor, având o temperatură constantă de peste 21°C, forma odinioară mlaștini pe Câmpia Streiului, creând un peisaj unic.
„Lingura romană” a fost accesibilă mai ales celor bogați, stăpâni de sclavi și demnitari romani. Locuitorii autohtoni, dacii și mai târziu daco-romanii, preferau remedii mai simple, dar izvoarele termale rămâneau esențiale pentru sănătatea comunității.
Istoria uitată a băilor Aquae
Valea Streiului, presărată cu vestigii antice și medievale, a fost martora trecerii civilizațiilor, însă băile Aquae au fost treptat neglijate. În secolul al XIX-lea, istoricul Aron Densușianu scria cu melancolie despre această zonă:
„Băile Călanului sunt fără îndoială acelea care în vechime s-au numit Ad-aquas. Bazinul, probabil, încă este tăiat de atunci în stâncă... Ce frumuseți nu vor fi fost aici pe timpul Daciei fericite? Dar câtă dezolațiune este astăzi. Câmpurile dinprejur sunt toate semănate cu urme de sate sau cetăți odată înfloritoare.”
În perioada modernă, în anii ’60, dezvoltarea combinatului de la Călan și a orașului industrial au dus la captarea izvoarelor termale pentru bazinele unui complex de agrement. Astăzi, „Lingura romană” rămâne izolată, ascunsă sub vegetație, un ochi de apă acoperit de mătasea broaștei, vizitată de puțini oameni care cunosc povestea sa milenară.
O relicvă a drumului roman Sarmizegetusa–Apulum
Aquae era o stație importantă pe drumul roman care lega capitala Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, de Apulum (Alba Iulia). Solul fertil al Luncii Streiului și apele termale au făcut din această așezare un loc de popas pentru călători și militari.
De-a lungul vremii, peisajul a fost transformat de civilizații, dar ruinele băilor termale și istoria lor rămân un martor tăcut al unei epoci de prosperitate.
Astăzi, cei care vizitează Valea Streiului pot descoperi acest colț uitat al istoriei românești, unde tradițiile dacice și ingeniozitatea romană s-au întâlnit, creând o moștenire culturală unică.
