Cine este românul pentru care se bat clopotele zi de zi. Este denumit și „atletul lui Hristos”
Doar foarte puțină lume din țara noastră știe că există un român pentru care se bat clopotele bisericilor chiar și astăzi! Acest personaj a fost atât de apreciat de către contemporanii săi, încât însuși Papa Calixt al III-lea i-a acordat un titlu special, de „atlet al lui Hristos”.
Este vorba despre nimeni altul decât Iancu de Hundoara (1407 – 1456), considerat de către cei mai mulți istorici drept cel mai important voievod al Transilvaniei. Deja mulți dintre noi suntem familiarizați cu eroismul de care acesta a dat dovadă în timpul vieții sale, mai ales în timpul bătăliilor cu Imperiul Otoman.
De altfel, titlul special de care se bucura Iancu de Hundoara i-a și fost acordat datorită rezultatelor sale de pe câmpul de luptă, care au oprit avansul otoman în Europa. Iancu a fost comandantul oastelor care au apărat Belgradul în 1456, iar pentru victoria sa, Papa Calixt al III-lea l-a numit „atletul cel mai puternic, unic al lui Hristos”.
Victoria de la Belgrad a fost cu atât mai spectaculoasă datorită prestigiosului comandant al trupelor otomane, Sultanul Mehmet al II-lea, care tocmai cucerise Constantinopolul.
De ce bat clopotele pentru Iancu de Hunedoara
Papa Calixt spunea despre victoria lui Iancu că este cel mai fericit moment al vieții sale, iar pentru a marca această ocazie, el a ordonat tuturor bisericilor catolice să tragă clopotele la amiază, pentru a aminti credincioșilor să vină să se roage pentru salvarea Belgradului. Iar acest obicei mai există chiar și astăzi, la secole după bătălia de la Belgrad.
La acea vreme, Iancu de Hunedoara era un nume cunoscut de-a lungul întregii Europe. El a fost, inițial, Ban al Severinului din 1438. Apoi, între 1441 și 1456, Iancu a devenit și Voievod al Transilvaniei. În final, între anii 1446 și 1452, el a avut și titlul de guvernator al Ungariei.
Iancu de Hunedoara era atât de apreciat, încât la moartea sa, chiar și Mehmet al II-lea a fost îndurerat. „Cu toate că a fost inamicul meu, la moartea lui, m-am întristat, pentru că lumea nu a mai cunoscut, niciodată, un asemenea om”, ar fi spus sultanul.