De ce a refuzat regele Ferdinand unirea Ungariei cu România. Cine l-a sfătuit să nu fie de acord
Un episod puțin cunoscut din istoria României dezvăluie o propunere surprinzătoare venită din partea conților maghiari, care ar fi putut duce la unirea Ungariei cu România sub domnia Regelui Ferdinand. La scurt timp după Unirea de la 1918, câțiva nobili maghiari i-au cerut Regelui Ferdinand să devină suveran și peste Ungaria, o inițiativă care ar fi schimbat radical configurația politică a Europei de Est.
Contextul istoric și propunerea maghiară
După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar și înfrângerea Ungariei în Primul Război Mondial, trupele românești au ocupat Ardealul, iar Ungaria se afla într-o stare de instabilitate și incertitudine. În acest context, contele Istvan Bethlen și contele Pal Teleki, alături de alți nobili maghiari, au considerat că unirea cu România ar putea stabiliza regiunea. Ei au trimis emisari pentru a oferi Regelui Ferdinand Coroana Sfântului Ștefan, simbolul suveranității Ungariei.
Inițial, Regele Ferdinand a privit favorabil această propunere. Cu toate acestea, unul dintre cei mai influenți consilieri ai săi, Ionel Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri, s-a opus vehement. Brătianu, un politician cu o viziune clară asupra intereselor României, a considerat că o asemenea unire ar putea destabiliza țara și ar complica și mai mult situația politică și socială din regiune.
Motivațiile din spatele propunerii
Mihail Sturdza, diplomat și fost ministru de Externe al României, a relatat acest episod în cartea sa de memorii „România și sfârșitul Europei”. El povestește că, în fața prăbușirii Imperiului Austriac și a ocupației românești a Ardealului, nobilii maghiari au văzut în unirea cu România o soluție de supraviețuire. Contele Mihai Banfy, un susținător al acestei idei, credea că numai unirea celor două țări dunărene ar putea asigura stabilitatea într-o Europă zguduită de răsturnări de situație și de apariția Uniunii Sovietice.
Regele Ferdinand, deși inițial favorabil ideii, a fost convins de argumentele lui Ionel Brătianu și ale altor consilieri să respingă propunerea. Motivul principal al refuzului a fost teama că unirea ar aduce mai multe probleme decât beneficii, inclusiv riscul unor conflicte etnice și politice în regiune. În plus, exista îngrijorarea că această mișcare ar putea fi percepută ca un act de imperialism românesc, afectând relațiile internaționale ale României.