Prințesa născută în Germania care a murit în închisoarea de femei de la Miercurea Ciuc. Tatăl ei a fost nepotul Reginei Elisabeta a României

21 mai 2024 16:49   Fapt divers

Deși, fără îndoială, unul dintre cele mai tragice destine din istoria familiilor regale europene din secolul al XX-lea l-a avut Principesa Mafalda de Savoia, care a murit în lagărul nazist de la Buchenwald, o altă prințesă a avut un destin similar în primii ani ai comunismului din România. Este vorba despre Prințesa Marie Eleonore a Albaniei, singura fiică a lui Wilhelm de Wied, nepotul Reginei Elisabeta a României.

Născută pe 19 februarie 1909, în orașul Postdam, Germania, Marie Eleonore a fost singura fiică a lui Wilhelm și a soției sale, Prințesa Sofia de Schönburg-Waldenburg. Tatăl ei era nepotul Reginei Elisabeta a României. El a devenit prinț domnitor al Albaniei la 7 martie 1914, astfel că familia se mută în noua lor țară, fiind întâmpinați cu mult entuziasm de albanezi.

Cu toate că Wilhelm era menționat cu titlul de rege în Albania, noul suveran s-a confruntat cu o situație politică internă complicată după doar 6 luni și a fost nevoit să plece în exil în septembrie 1914. Inițial, familia locuia în Germania, iar Marie Eleonore a urmat un liceu de fete din Munchen, a studiat timp de un an la colegiul agricol din Hohenheim, apoi a urmat cursuri de economie și științe politice la universitatea din Berlin.

Familia s-a stabilit în România

În anul 1925, Principele Wilhelm și Principesa Sofia se stabilesc în România împreună cu cei doi copii ai lor, Prințesa Maria Eleonore si Prințul Moștenitor Carol Victor (1913-1973), la nepoata lor, regina Elisabeta a Greciei (fiica reginei Maria și a lui Ferdinand).

Mama Mariei Eleonore moare la data de 3 februarie 1936, în localitatea Fântânele din Bacău, iar fostul Principe al Albaniei, Wilhelm, își găsește sfârșitul la Predeal, nouă ani mai târziu, la 18 aprilie 1945, fiind îngropat în Biserica Luterană din București.

Pe 16 noiembrie 1937, Marie Eleonore s-a căsătorit cu Prințul Alfred de Schönburg-Waldenburg, însă acesta se stinge din viață la 10 martie 1941, la Zeitz, în Germania, în timpul luptelor din cel de al Doilea Război Modial. Rămasă văduvă în Germania, Marie Eleonore a decis să se întoarcă în România, unde a început să lucreze pentru Crucea Roșie, iar în 1945 era o prezență constantă în cercurile intelectuale și culturale ale societății românești.

S-a căsătorit pentru a doua oară cu un avocat

În această perioadă, îl cunoaște pe avocatul Ion Octavian Bunea, născut în 1899, la Galați, și care îi va deveni soț la data de 5 februarie 1949, la București.

În anii 1950, autoritățile comuniste au închis birourile de presă britanice și americane care se aflau în subordinea ambasadelor Angliei și Statelor Unite la București, iar Principesa Marie Eleonore, care devenise cetățean român prin căsătorie și care era la acel moment unul dintre angajații Serviciului de presă al Legației britanice, a fost arestată, pe 25 iulie 1949, de Securitate și a fost acuzată de trădare, sabotaj și spionaj în favoarea puterilor occidentale.

Împreună cu ea, au fost arestate și surorile Annie și Nora Samuelli, precum și Constantin Mugur, contabil la Oficiul de presă şi informaţii al Marii Britanii din Bucureşti, și Liviu Popescu Nasta, corespondent al „New York Times”, care a murit la închisoarea-spital Văcăreşti pe 6 decembrie 1956.

Implicarea prințesei în acest proces politic, numit „procesul bibliotecilor”, a avut un rol propagandistic pentru realizarea unui proces public puternic mediatizat și amplu analizat în ziarul „Scânteia”, oficiosul Partidului Comunist din România.

Prințesa Marie Eleonore a murit în închisoarea de femei de la Miercurea Ciuc

Înainte de a fi reținută, Eleonore a reușit să încredințeze o mare parte din bijuteriile familiei unor diplomați britanici pentru a le transporta în siguranță în Anglia, unde plănuia să ajungă și ea. Din păcate, însă, a fost condamnată la 15 ani de muncă silnică, retragerea unor drepturi cetățenești timp de 10 ani și i s-a confiscat întreaga avere. De asemenea, soțul ei, avocatul Bunea, a fost condamnat la cinci ani de muncă forțată.

În 1956, după ce a fost închisă timp de 6 ani în penitenciarul de femei de la Mislea, prințesa de Wied este transferată la închisoarea din Miercurea-Ciuc, cel mai cumplit loc de detenție pentru femei din România primilor ani de comunism. Din cauza condițiilor inumane de detenție, dar și a faptului că se îmbolnăvise de tuberculoză la începutul acelui an, Marie Eleonore s-a stins din viață la 47 de ani, pe data de 29 septembrie. Prințesa nu a avut copii și a fost îngropată într-un mormânt nemarcat, aflat undeva în curtea închisorii.

Ion Bunea, cel de-al doilea soț al prințesei, reușește să părăsească România comunistă în 1968. În același an, s-a prezentat la sediul Ministerului de Externe britanic, a primit bijuteriile și bunurile soției și s-a mutat apoi la Munchen, unde a murit în anul 1991, potrivit dosaresecrete.ro.

Mai multe