Satul din România înghițit de pădure. Refugiul pitoresc al Ținutului Pădurenilor, una dintre cele mai frumoase așezări din vestul țării, păstrat în viață de o mână de oameni
Înconjurat de păduri și parcă uitat de lume, satul Arănieș, din comuna Cerbăl, se încăpățânează să reziste trecerii timpului. Așezat la circa 20 de kilometri de Hundedoarea, acest sat arhaic atrage vizitatorii cu peisajele sale fermecătoare și cu liniștea sa profundă, dar rămâne casa a mai puțin de 20 de suflete. Atestat documentar pentru prima oară în 1453, numele „Arănieș” provine din maghiarul „Aranyos”, însemnând „auriu”, o referință atât la frumusețea naturală a locului, cât și la aurul aluvionar căutat cândva în apele râului Zlaști, ce străbate poalele dealurilor.
Accesul spre sat este o aventură în sine, ultimii doi kilometri ai drumului urcând abrupt spre un grup de case modeste, grupate în jurul bisericii vechi de trei secole. Pădurile vaste ce împresoară satul îi conferă o atmosferă de poveste, păstrată neatinsă, deși ulițele sale au fost recent asfaltate. Turiștii care ajung aici rămân impresionați de simplitatea traiului și de felul în care natura domină acest colț izolat de lume, scriu cei de la Adevărul.
Viața în Arănieș
Pentru locuitorii rămași în sat, viața este un echilibru între simplitate și supraviețuire. Mulți dintre ei au locuințe și în Hunedoara, unde își fac cumpărăturile și obțin provizii, dar revin cu regularitate la gospodăriile din Arănieș. Aurora Șerban, una dintre sătence, mărturisește că nu și-ar schimba liniștea locului cu agitația orașului, în ciuda greutăților. „Au plecat tinerii, însă noi am rămas în liniștea de aici. Doar mistreții ne mai dau de furcă, atunci când ne intră în curți după legume. Uneori, pe ulițele satului mai ajung turiști și îi vedem cum se miră de aceste locuri, parcă uitate de lume în mijlocul pădurilor”, spune Aurora, zâmbind.
Apa, lemnele de foc și grija pentru animale sunt esențiale în traiul zilnic, iar mulți locuitori se aprovizionează încă de la fântâni și izvoare. În ciuda izolării, Arănieșul le oferă oamenilor săi sentimentul unei vieți autentice, departe de tumultul modernității, iar tradițiile și costumul popular din Ținutul Pădurenilor rămân mândria comunității. În zilele de sărbătoare, femeile se îmbracă în straie vechi, moștenite de generații, cu cămăși bogat împodobite, cojocele și basmale colorate, în timp ce bărbații poartă veste din postav și cămăși albe, respectând astfel vechile obiceiuri ale zonei.
Ținutul Pădurenilor, un colț de lume neatins de timp
Ținutul Pădurenilor se întinde la poalele Munților Poiana Ruscă, între văile Cernei și Mureșului, iar satul Arănieș este doar una dintre micile așezări ce își poartă încă amprenta arhaică. În această regiune izolată, majoritatea satelor, fondate în secolele XIII-XIV, au rămas aproape neschimbate. După Al Doilea Război Mondial, migrarea masivă spre orașele Hunedoara și Deva a dus la depopularea lor treptată. Astăzi, satele din comunele Bătrâna, Bunila, Cerbăl, Ghelari, Lelese, Lunca Cernii de Sus și Toplița numără mai puțin de 5.000 de locuitori – doar o mică parte față de populația de acum o jumătate de secol.
Pentru cei care doresc să descopere un loc autentic și neatins de graba modernității, Arănieș și întreaga zonă a Ținutului Pădurenilor oferă experiențe inedite. În ultimii ani, o parte din drumurile forestiere au fost modernizate, făcând aceste sate de munte accesibile turiștilor care caută trasee comode. Casele vechi și ulițele înguste, înconjurate de păduri întinse, oferă impresia unui sat-muzeu, unde timpul a rămas în loc.