Prof. dr. Ioan Cordoș, medic SANADOR: „Când faci cancer bronhopulmonar, începi să te cerți cu Dumnezeu“
Cancerul bronhopulmonar este principala cauză de deces în România, cei mai afectați fiind fumătorii. Medicul Ioan Cordoș spune că aceasta este o boala cumulativă, care se face în timp, și că renunțarea la fumat este cel mai la îndemână și cel mai important pas pentru prevenirea ei.
Fumătorii sunt principala categorie de persoane predispuse la cancerul bronhopulmonar pentru că fumul de țigară conține cel puțin 73 de substanțe carcinogene cunoscute, iar efectul se cumulează cu cel al altor factori de risc importanți, precum poluarea aerului, dar și factori genetici.
Ioan Cordoș, chirurg toracic la Spitalul Clinic SANADOR, spune, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, că persoanele fumătoare ar trebui să facă cel puțin o radiografie pe an și sfătuiește ca la orice schimbare cât de mică – tuse excesivă, spută cu firișoare de sânge – să se adreseze urgent medicului.
„Weekend Adevărul“: Statisticile arată că sunt din ce mai multe cazuri de bolnavi de cancer bronhopulmonar, iar trei sferturi din pacienți sunt diagnosticați în stadii avansate ale bolii. Cum gestionăm noi, ca țară, dar și la nivel mondial, aceste cazuri? Ce impact a avut pandemia?
Prof. dr. Ioan Cordoş: Unul din patru cazuri abia este operabil, celelalte nu sunt neapărat netratabile, ci va trebui să recurgem la alte proceduri. Oamenii, în general, care apoi devin pacienți (unii dintre ei), nu înțeleg că există o cauză care determină această boală: fumatul. Fumatul, în această boală, dar nu numai – compușii din țigară pot acționa pe toate țesuturile, nu numai pe țesutul epitelial bronșic. Sunt 1.200.000 de decese și peste 1.800.000 de cazuri noi anual. Această „fabrică de cancer” lucrează la foc continuu. Lumea înțelege foarte puțin, mai ales tinerii. Î n prezent, fumatul se începe foarte devreme, nu mai este doar un obicei al bărbaților, ci și al femeilor. Omul tânăr se crede nemuritor. Dar boala acționează cumulativ, în timp. În momentul în care faci boala, începi să te cerți cu Dumnezeu. De aceea, trebuie să înțelegem înainte de a ajunge în stadiul de boală, că acest obicei este prost, nu ajută la absolut nimic.
Deci nu reduce stresul, așa cum spun fumătorii...
Nu, aici lucrurile sunt clare. Trebuie să renunțăm. Nu se poate să fumăm doar la o cafea... Dacă anturajul nu te ajută, schimbă-l!
Depistarea precoce, șansa la viață îndelungată
Din păcate, foarte mulți pacienți ajung la medic când se află în stadiile 3 și 4 de boală...
Unul din patru sau cinci sunt operabili, ceilalți, din păcate, nu sunt, pentru că boala este foarte avansată. Pentru a alege tratamentul cel mai adecvat, cancerul pulmonar are o clasificare, sistemul TNM – tumoră, nodul sau ganglion și metastază. În tratamentul chirurgical se indică intervenția la stadiile 1, 2 și 3A. Primele sunt considerate stadii incipiente. La 3B, 3C, 4, nu mai este indicat, deoarece beneficiile operației, cu posibilele ei complicații postoperatorii, nu justifică ceea ce se obține. Dacă discutăm de supraviețuirea la 5 ani, în stadiul 1 este de peste 90% și 0–7% în stadiul 4. În schimb, dacă intervenim chirurgical în stadiile avansate, pot apărea complicații, precum o durere în plus față de cea pe care deja o are.
Cum a afectat pandemia diagnosticul cancerului pulmonar?
O parte din pacienții care nu știau că au cancer pulmonar, făcându-și CT pentru a vedea starea funcțională a plămânilor după COVID-19, au descoperit cancere în stadii incipiente, perfect tratabile, cu șanse de a ne reîntâlni cu pacientul și după cinci sau zece ani. Ar fi făcut parte din categoria pacienților nedepistați la timp dacă nu se întâmpla asta. Cu cât îi depistăm mai precoce, cu atât șansele de vindecare sunt mai mari.
O radiografie pe an
Avem în România programe care să ajute la depistarea acestor tipuri de cancere?
S-a discutat despre asta cu mulți ani în urmă și pare că se va reveni la acest lucru. La pacienții cu risc – peste 40 de ani, fumători sau care lucrează în medii toxice – este indicat un control imagistic periodic, la șase luni sau la un an. Astfel depistăm din timp. Nu trebuie să uităm: cancerul apare de obicei mai târziu.
Fumătorul face o bronhopatie cronică obstructivă, clar. Peste această boală, poate apărea și cancerul. Ei sunt niște oameni bolnavi, în diverse stadii. Trebuie să avem mare grijă cum îi selectăm, ce le facem, dacă tratăm și cealaltă boală. Nu îi scăpăm din vedere. Plus că ei vor intra în rețeaua oncologică și vor fi verificați periodic imagistic la șase luni, un an, doi ani.
Trebuie să înțelegem cancerul bronhopulmonar ca o boală cronică. Dacă faci tratamentul adecvat, această boală îți permite să trăiești ani de zile. Diagnosticul precoce este factorul-cheie în a prelungi viața pacientului.
Dacă în momentul de față nu avem în România astfel de programe, la ce perioadă ar trebui fumătorii să meargă la control?
Ideal ar fi să își facă în fiecare an măcar o radiografie. Pe radiografie se vede de la mărimea unei umbre de un centimetru... Măcar îți atrage atenția pentru a aprofunda. Dacă apare această umbră pe radiografie, care ar sugera, la un pacient fumător, că este vorba de un cancer, atunci merge și face un CT. Sigur că nu orice pată este cancer. Dar aceasta este teama cea mai mare. Dacă apare un nodul pulmonar solitar, la un pacient fumător trecut de 40 de ani, în 80–90% din cazuri este cancer. Este preferabil să depistăm cancerul pulmonar înainte de apariția simptomatologiei. Când sunt deja simptome, lucrurile sunt avansate, de multe ori chiar scăpate de sub control.
Poluarea, cauză importantă a cancerului bronhopulmonar
De multe ori, simptomele se confundă cu cele ale unei răceli ușoare. Când ne dăm seama că trebuie să mergem la medic?
Fumătorul este obișnuit să tușească. În momentul în care tusea devine frecventă, deci când obiceiul de a tuși se schimbă – te chinuiești, apare o tuse fără expectorație – probabil a apărut un muguraș care irită bronhia. Dacă se adresează medicului de familie, primul lucru ar fi să îl trimită să facă o radiografie toracică. Apoi, se poate orienta către aprofundare. Una dintre cele mai importante explorări preoperatorie este bronhoscopia. Aici se vede mărită, exact, zona cu pricina. Apoi, se poate face biopsie și se pune diagnosticul, vedem cât de mult se întinde pe bronhii și se face un plan operator. Din păcate, trăim în acest mediu poluat, de multe ori nu știm de el. Sunt lucruri la care nu putem renunța, dar sunt și cele la care putem renunța – fumatul.
Mediul este cel care ne îmbolnăvește...
De exemplu, am operat și coafeze expuse la tot felul de produse care, folosite zi de zi, au dus la boală. Există persoane care lucrează în agricultură cu pesticide și nu se protejează. Nu vreau să sperii lumea, dar măcar să ne abținem de la ce putem să îndepărtăm fără să suferim în niciun fel.
Ce sfaturi le puteți da fumătorilor?
La prima spută cu firișoare de sânge sau dacă apare orice altceva ce nu au avut înainte, să se adreseze medicului de familie. Radiografia este pasul următor. Este foarte simplu. Cu ceva vreme în urmă, se spera să se facă ceva foarte la îndemână, citologia sputei. Dacă sunt celule neoplazice în spută, îl controlăm mai departe. Ne referim tot la categoriile cu risc crescut. După vârsta de 40 de ani, la cei cu risc, este indicată o radiografie o dată la șase luni. În timp, nu aduni decât necazuri.
„Mare parte din fumători au bronhopatie cronică obstructivă, ulterior apare tumora“
Câte tipuri de cancere bronhopulmonare există?
Sunt foarte multe. Sunt două mari categorii: cel cu celulă mică (n.r – small cell) și cel fără celulă mică, ce are mai multe categorii. Au și tratament diferit. În cazul celui fără celulă mică, tratamentul princeps este chirurgical, în cazul celui cu celulă mică, chimioterapia sau radioterapia sunt cele mai indicate. Din păcate, pacienții care vin cu small cell sunt în stadii destul de avansate. De multe ori, ce vedem pe o tomografie este o tumoră mică, în schimb, găsim niște ganglioni imenși. O parte dintre ei vin la noi după ce au trecut pe la neurochirurgie pentru că au descoperit o tumoră cerebrală. Dacă are o singură metastază, se mai pune problema intervenției chirurgicale, altfel nu – doar în cazul unui cancer de stadiu 1, 2, 3A, unde procedura chirurgicală poate fi mai extinsă sau nu.
Plămânul drept, cel mai puternic
Ce opțiune există pentru cazurile care suportă operație?
Sunt multe intervenții: de la cele mai mici rezecții tipice, lobectomie, până la pneumonectomie, sau chiar intervenții extinse cu rezecții de trahee, venă cavă, diafragm... Orice e nevoie pentru ca marginile rezecțiilor să nu fie invadate tumoral. Ideal ar fi să îi diagnosticăm pe toți în stadiul 1.
Există cazuri în care trebuie înlăturat în totalitate unul dintre plămâni?
Sigur, avem multe cazuri. La un moment dat, am participat la un studiu european, în care trimiteam ce făceam noi, numărul de cazuri etc. România avea cele mai multe pneumonectomii. E vorba de rezecția plămânului stâng, pentru că, plămânul drept fiind mai mare, ne gândim de o sută de ori până să facem o pneumonectomie dreaptă. Dacă vorbiți cu un oncolog, veți vedea că vă va da un procentaj nu foarte încurajator referitor la ce se întâmplă în absența tratamentului chirurgical. Sigur că pacientul poate avea o viață prelungită, dar nu atât cât se poate obține prin intervenția chirurgicală. Sunt pacienți care au pneumonectomie făcută de cinci-șase ani și taie lemne în pădure. Asta le spun: să nu se comporte ca niște oameni bolnavi, ci să își trăiască viața. Bineînțeles, cu amendamentul de a nu mai fuma.
Chirurgul nu este Dumnezeu
Care a fost cea mai grea intervenție efectuată?
De obicei, îți rămân în minte insuccesele, care te trezesc noaptea. Nu suntem Dumnezeu, dăm tot ce avem mai bun, dar nu totdeauna rezultatul este cel pe care îl așteptăm. Din păcate, lucrăm cu materialul clientului (n.r. – organismul). Sunt pacienți care au suferit foarte multă vreme înainte de operație, deci încercăm. Depinde de organism. Facem tot ce putem. La persoane tinere, dai tot – le operezi cu sufletul, nu doar cu bisturiul, și vrei să iasă neapărat. Am avut un pacient tânăr cu un cancer la care, după ce am văzut investigațiile preoperatorii, am ieșit din sală cu un herpes. Îmi venea să mă cert cu Dumnezeu. N-am să uit niciodată cazul lui. Lucrez în Institutul Marius Nasta de 22 de ani, am venit din Spitalul Militar Central. Sunt elevul profesorului Teodor Horvat, căruia îi rămân dator pe viață și îi mulțumesc. Am început chirurgia de rezecție bronșică pentru a evita pneumonectomiile. Pe partea stângă, facem și rezecție de bronhie, dar și pulmonară, care este mai dificilă. După ce am fost la congresele europene, am văzut ce fac și alții. Am mers pe principiul că dacă pot ei, pot și eu. Și, dacă pot eu, poate oricine vrea să facă. Am crescut lângă mine medici tineri, care au acum 40–50 de ani. De acest lucru sunt cel mai mândru.
Puteți explica, vă rog, ce opțiuni de tratament au pacienții aflați în stadiile 3 sau 4 ale bolii?
În aceste stadii, chirurgiei îi revine rolul de a ajuta la stabilirea diagnosticul histologic, de a obține un fragment de tumoră. Mai avem o intervenție numită mediastinoscopie, din ce în ce mai rar folosită, prin care încercăm să recoltăm fragmente din ganglionii peritraheali și care sunt considerați N2 atunci când sunt invadați. De ce? N2 introduce pacientul deja în stadiul 3. Atunci știm exact cât de mari sunt. Se poate obține material pentru examenul histopatologic și prin bronhoscopie, dar și toracoscopic. Apoi, facem examene de imunohistochimie, să vedem dacă tumorile au modificări genetice pentru care există tratamente personalizate. Fiecare cancer are modificările genetice proprii. Un studiu realizat în urmă cu câțiva ani, în SUA, inventariase 422 de modificări genetice la pacienții cu cancer bronhopulmonar. Pentru multe dintre ele, tratamentul este clar: pentru o anumită modificare genetică, se administrează un anumit citostatic sau se face imunoterapie. Dar aici este deja altă specialitate, acesta este rolul medicului oncolog.
Care sunt tendințele actuale în chirurgia toracică? Cum credeți că va evolua specialitatea pe viitor?
Chirurgia toracică, în câțiva ani, va ajunge exclusiv chirurgie minim invazivă. Pe de o parte, datorită industriei, care a împins medicina înainte, pe de altă parte, datorită modalităților de diagnosticare accesibile. În momentul în care cancerele vor fi descoperite în stadiile incipiente, chirurgia va fi 100% suverană. Tratamentul este multimodal, include nu doar chirurgie, ci și chimioterapie, radioterapie, imunoterapie și este stabilit personalizat pentru fiecare stadiu de boală și pentru tipul de tumoră, luând în calcul și modificările genetice descoperite.
