Ce să măsori ca să evaluezi corect riscul de deces

Oamenii de știință au identificat două măsurători corporale simple care, atunci când sunt analizate împreună, sunt asociate cu un risc de deces aproape dublu. Niciuna dintre ele nu este indicele de masă corporală, cunoscut sub abrevierea IMC.

Foto: Shutterstock

În prezent, mulți medici folosesc IMC-ul pentru a evalua dacă ai o greutate considerată sănătoasă. Cercetări recente pun însă sub semnul întrebării capacitatea acestei valori de a estima, de una singură, riscul de deces.

O echipă de cercetători din China a analizat o combinație diferită, care ține cont atât de dimensiunile corpului, cât și de forța musculară: diametrul abdomenului și forța relativă de strângere a mâinii.

Ce a arătat studiul

Cercetarea a urmărit starea de sănătate a 5.674 de adulți din Statele Unite, pe parcursul unei perioade de aproape șapte ani. În acest interval au fost înregistrate 373 de decese.

Participanții care aveau atât un exces de grăsime abdominală, cât și o forță relativ redusă de strângere a mâinii au prezentat cel mai ridicat risc.

Mai exact, riscul lor de deces a fost cu 97% mai mare comparativ cu cel al participanților care nu aveau nici exces de grăsime abdominală și nici o forță relativ redusă de strângere.

Rezultatele arată o asociere statistică, nu demonstrează că aceste două caracteristici provoacă în mod direct decesul.

Cum a fost evaluată grăsimea abdominală

În acest studiu, cercetătorii nu au măsurat direct cantitatea de grăsime abdominală. Ei au folosit diametrul sagital abdominal, adică grosimea abdomenului măsurată din față spre spate, în timp ce participantul era întins pe spate.

Analizată separat, această măsurătoare nu a fost asociată în mod semnificativ cu riscul de deces. Situația a fost însă diferită în cazul forței relative de strângere a mâinii.

Potrivit autorilor studiului, diametrul abdominal ar putea reflecta mai bine cantitatea de grăsime viscerală. Aceasta este grăsimea acumulată în jurul organelor interne și este asociată cu un risc mai mare de boli metabolice și cardiovasculare.

De ce contează forța cu care strângi mâna

Studiile anterioare au analizat legătura dintre forța absolută de strângere a mâinii și riscul de deces. În noua cercetare, oamenii de știință au raportat însă forța musculară la dimensiunile corpului fiecărui participant.

Persoanele cu cea mai slabă forță de strângere în raport cu dimensiunile corpului au prezentat un risc de deces mai mare cu aproape 60%.

Când forța relativ scăzută a fost asociată cu excesul de grăsime abdominală, riscul de deces din orice cauză a fost aproape dublu. Asocierea s-a menținut independent de vârstă, situație socioeconomică, stil de viață și afecțiunile coexistente.

Forța de strângere poate fi măsurată cu ajutorul unui dinamometru de mână, un dispozitiv simplu utilizat în cabinetele medicale. Pentru calcularea forței relative este însă necesară raportarea rezultatului la dimensiunile corpului, iar cercetătorii au folosit în acest scop și IMC-ul.

Ce este obezitatea dinapenică

Asocierea dintre excesul de grăsime corporală și forța musculară redusă poartă numele de obezitate dinapenică. Aceasta poate fi întâlnită mai ales la persoanele în vârstă, la care surplusul de grăsime poate exista simultan cu pierderea forței și a masei musculare.

O meta-analiză anterioară a asociat obezitatea dinapenică, definită cu ajutorul circumferinței taliei, cu un risc de deces mai mare cu 73%. Alte studii au folosit IMC-ul împreună cu măsurători absolute ale forței de strângere.

Noile rezultate sugerează că asocierea cu mortalitatea ar putea fi ceva mai puternică decât cea identificată în studiile bazate pe IMC, circumferința taliei sau forța absolută de strângere analizate separat.

Sunt însă necesare cercetări suplimentare înainte ca măsurarea diametrului abdominal și a forței relative de strângere să devină investigații de rutină în cabinetele medicale.

IMC-ul rămâne util, dar nu spune întreaga poveste

Nicio valoare analizată separat nu îți poate prezice cu certitudine starea viitoare de sănătate. Măsurătorile corporale îi pot ajuta însă pe medici să identifice anumiți factori de risc și să obțină o imagine mai completă atunci când sunt interpretate împreună.

Dovezile tot mai numeroase sugerează că distribuția grăsimii corporale poate oferi informații mai relevante pentru sănătate decât IMC-ul folosit singur.

„IMC-ul poate fi în continuare util, dar trebuie interpretat împreună cu circumferința taliei, modificările greutății, forța musculară, funcția fizică și starea generală de sănătate”, afirmă Bryan Blissmer, specialist în kinesiologie la Universitatea din Rhode Island.

Într-o cercetare recentă, Blissmer și colegii săi au constatat că, în rândul adulților vârstnici, un IMC încadrat în categoria supraponderalității a fost asociat cu un risc mai mic de deces, atât la femei, cât și la bărbați.

„În cazul adulților în vârstă, menținerea masei musculare, a mobilității și a unei alimentații adecvate merită atenție în aceeași măsură ca greutatea corporală, iar slăbirea inexplicabilă nu trebuie considerată automat un lucru pozitiv”, explică specialistul.

Studiul privind diametrul abdominal și forța relativă de strângere a mâinii a fost publicat în revista științifică Archives of Gerontology and Geriatrics.

Sursa: Science Alert