În săptămâna a VI-a din Post, Ortodocșii intră în Săptămâna Patimilor (Deniile)
Din Duminica a VI-a din Postul Mare ( a Floriilor), creştinii ortodocşi se pregătesc să parcurgă ultima etapă a urcuşului duhovnicesc, orânduită în Săptămâna Patimilor. De aceea, în bisericile ortodoxe, din seara Floriilor, până vineri seara, inclusiv, se săvârșesc slujbe speciale, numite denii. Cuvântul denie vine de la cuvântul slavon ”vdenie” care înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă.
Dintre deniile săvârșite în această săptămână, cele mai importante sunt cele de joi şi de vineri seara, cunoscute şi sub denumirile de Denia mică şi Denia mare. Denia de joi seara are două elemente specifice: citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor şi scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Denia de vineri seara se deosebeşte de celelalte denii din Săptămâna Patimilor prin Cântarea Prohodului şi prin ritualul înconjurării bisericii cu Sfântul Epitaf (cusătură sau pictură de mare frumuseţe care reprezintă scena punerii în mormânt).
Momentele tensionate trăite de Iisus înainte de răstignirea Sa
În Săptămâna Patimilor, o etapă împodobită cu momente de meditație, în așteptarea Învierii, creștinii rememorează evenimentele premergătoare suferințelor Mântuitorului nostru.
De aceea, în Săptămâna Patimilor, Biserica ne aduce aminte în fiecare zi momentele tensionate trăite de Iisus, înainte de răstignirea Sa pe cruce: Iisus participă la Cina cea de taină, El rostește Rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi, la finalul zilei de joi, Iisus este vândut de Apostolul Iuda. De aceea, în această săptămână marcată de suferinţă, pocăinţă şi de nădejde, fiecare zi are un mesaj semnificativ.
Denia de Luni îl pomenește pe Iosif cel iertător
În Denia din Sfânta zi de Luni este pomenit Patriarhul Iosif cel frumos, considerat o ”icoană” a lui Hristos, deoarece Iosif a fost invidiat de evrei, așa cum a pățit și Iisus. Fericitul Iosif este fiul cel mic al Patriarhului Iacov, din Vechiul Testament. El a fost bun şi iertător cu fraţii lui care l-au vândut în Egipt, pe treizeci de arginţi, aşa cum Iisus a fost vândut de Iuda. Iosif cel iertător a impresionat miile de credincioşi prin dorinţa lui de a-I sluji lui Dumnezeu, împlinindu-i poruncile. Patriarhul Iosif este vrednic de pomenire, deoarece a depăşit ispitele și a dorit să rămână fără de păcat. El a fost întemniţat pe nedrept, fiind acuzat de desfrânare.
Iosif l-a învățat pe faraon cum să depășească vremea de secetă
După ce i-a tălmăcit faraonului vise pe care acesta le-a avut: Şapte vaci grase, urmate de şapte vaci slabe, dar şi cele şapte spice de gâu pline urmate de şapte spice de grâu uscate (semnificația anilor de belşug, urmaţi de anii de secetă), Sfântul Iosif l-a învăţat pe faraon cum să depăşească perioada de secetă. După această întâmplare, Iosif a fost eliberat din închisoare, apoi a primit înalta funcție de administrator şi a condus peste tot Egiptul. Când a fost numit în această demnitate, Iosif nu s-a răzbunat pe fraţii lui şi i-a salvat de la înfometare pe concetăţenii şi pe conaţionalii săi. De aceea, Sfânta noastră Biserică îl cinsteşte pe Iosif ca pe un iubitor de oameni, asemenea Mântuitorului Iisus. Învățătura Deniei de luni mărturisește credincioșilor că Stăpânirea lui Iosif cel iertător peste Egipt reprezintă biruinţa lui Hristos asupra păcatelor lumii.
Credincioșii descifrează parabola smochinului neroditor
De asemenea, tot la Denia din Sfânta Mare zi de Luni, în Bisericile ortodoxe se reaminteşte Pilda smochinului neroditor, o parabolă care îndeamnă la reflecţie. De fapt, această pildă, spusă de Iisus oamenilor, este o parabolă rostită de El însuși în Noul Testament: Venind din Betania, Iisus era flămând şi s-a oprit lângă un smochin întâlnit pe drum, vrând să-şi astâmpere foamea. Hristos a căutat smochine, dar pomul avea doar frunze. Pentru că n-a găsit fructele căutate, în pomul neroditor, Domnul L-a blestemat şi smochinul s-a uscat, datorită blestemului. Parabola aceasta este istorisită şi în Evanghelia lui Matei (21, 17-19) și de Evanghelistul Luca. Prin Pilda smochinului neroditor, Domnul a vrut să -i convingă pe conaţionalii Săi că are putere să pedepseacă îndărătnicia lor.
Iisus și-a arătat puterea față de un smochin
Însă, fiind bun, Iisus n-a vrut să fie aspru niciodată cu oamenii, de aceea, şi-a arătat puterea faţă de un smochin. În pilda din Marea zi de Luni, Domnul se adresează atât poporului ales, cât şi oamenilor, în general, îndemnându-i să folosească în mod roditor fiecare clipă de viaţă dăruită de Dumnezeu. Această pildă este relatată şi de Evanghelistul Luca, care vrea să demonstreze că Domnul răsplăteşte totdeauna binele pe care-l fac oamenii. Deoarece omul nu ştie când va veni sfârşitul vieţii sale, el trebuie să fie pregătit mereu să ducă o viaţă creştină bogată în fapte bune şi evlavie, să fie receptiv la aşteptările lui Dumnezeu şi la necazurile semenilor. În această parabolă, smochinul simbolizează omul, iar smochinele reprezintă faptele sale bune.
„Săptămâna Pătimirilor se mai numeşte Săptămâna Mare pentru că în acest interval fiecare credincios poate să-şi recapituleze momentele esenţiale din viaţă, să urmărească cu mai multă atenţie rânduiala Postului şi să participe la slujbele povăţuitoare orânduite în mod special în săptămâna Deniilor. În acest mod, fiecare credincios îşi aduce prinosul de iubire şi de recunoştinţă faţă de momentele sublime din ultimele zile de viaţă pământeană ale Mântuitorului Iisus, care pentru noi şi pentru a noastră mântuire s-a răstignit în vremea lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi a fost îngropat. După a treia zi, a urmat Învierea Sa, propovăduită de Sfintele Scripturi şi prăznuită de noi credincioşii la Sărbătoarea Sfintelor Paşti”, ne spune părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă ( B-dul Nicolae Titulescu din Bucureşti).
