Babicul de Buzău, recunoscut oficial în UE. Rețeta tradițională care a cucerit generații întregi

Babicul de Buzău a primit oficial statutul de produs cu Indicație Geografică Protejată (IGP), devenind unul dintre alimentele românești recunoscute la nivel european pentru specificul și tradiția lor.

Babic / Foto: arhivă

Considerat unul dintre cele mai apreciate mezeluri tradiționale din România, babicul este un salam crud-uscat cu gust intens, ușor picant, a cărui poveste este legată de comunitatea sârbă stabilită în județul Buzău. De-a lungul timpului, rețeta a fost transmisă din familie în familie, iar metodele de preparare au rămas în mare parte neschimbate.

Spre deosebire de multe produse similare aflate pe piață, babicul autentic este preparat fără aditivi, coloranți artificiali sau conservanți. Gustul său specific este dat de combinația dintre carnea de vită și porc, cantitatea generoasă de boia și procesul îndelungat de maturare, potrivit Libertatea.

Obținerea statutului IGP garantează faptul că produsul respectă caracteristicile tradiționale și este realizat conform metodelor specifice zonei Buzău.

Ingredientele care stau la baza gustului autentic

Prepararea babicului începe cu alegerea atentă a ingredientelor. Rețeta tradițională are la bază cantități egale de carne de vită și carne de porc, folosite pentru a obține textura densă și gustul echilibrat al produsului.

Pentru două kilograme de carne sunt necesare aproximativ 100-150 de grame de boia dulce și între 30 și 50 de grame de boia iute, în funcție de nivelul de iuțeală dorit. De asemenea, se folosește sare grunjoasă neiodată, iar umplerea se face în mațe subțiri de vită.

Boiaua reprezintă unul dintre elementele definitorii ale produsului. Ea oferă culoarea roșiatică specifică și contribuie la aroma intensă care diferențiază babicul de alte mezeluri tradiționale.

După ce carnea este curățată și tocată, urmează etapa de condimentare și frământare. Amestecul trebuie lucrat energic timp îndelungat, până când capătă o consistență omogenă și lipicioasă.

Ulterior, compoziția este lăsată la rece între 12 și 24 de ore, perioadă în care aromele se întrepătrund, iar sarea începe procesul natural de conservare.

Presarea și uscarea, etapele care fac diferența

După perioada de odihnă, compoziția este introdusă în mațele pregătite în prealabil. Umplerea trebuie făcută cât mai compact, astfel încât să nu rămână goluri de aer care ar putea afecta procesul de maturare.

Una dintre caracteristicile distinctive ale babicului de Buzău este forma sa ușor turtită. Aceasta este obținută prin presare, o etapă esențială în procesul tradițional de producție. După umplere, mezelurile sunt așezate între două suprafețe plane și menținute sub greutate timp de două sau trei zile.

Urmează apoi uscarea și maturarea, proces care poate dura între trei și patru săptămâni. În această perioadă, babicul este păstrat într-un spațiu răcoros, uscat și bine ventilat.

La final, babicul trebuie să aibă o consistență fermă, o culoare roșu-închis și să poată fi feliat foarte subțire. Este servit de regulă ca aperitiv, alături de brânzeturi, ceapă roșie și pâine de casă.