Reţeta secretă a mititeilor adevărați, veche de 100 de ani. Ce se adaugă la fiecare kilogram de carne și ce se face cu amestecul „o zi și o noapte”
Deși micii sunt astăzi nelipsiți de la mesele românilor, mai ales la grătarele de sărbătoare sau ieșirile în aer liber, puțini știu cum arăta rețeta originală de acum o sută de ani. În vremurile de demult, mititeii erau pregătiți cu migală, iar gustul lor era mult mai intens și mai aromat decât cel cu care suntem obișnuiți astăzi.
Originile micilor sunt controversate. Scriitorul Constantin Bacalbașa afirma că mititeii s-au născut accidental într-un restaurant celebru din București, „La idee”, când bucătarul, rămas fără mațe de oaie pentru cârnați, a pus carnea direct pe grătar. Pe de altă parte, bucătarul de la „Caru' cu Bere”, local vestit al Capitalei, susținea că micii sunt de proveniență balcanică, mai precis din Serbia, și că românii i-au adoptat și adaptat, dându-le un farmec aparte.
O scrisoare păstrată la Biblioteca Academiei din București, datată 16 iunie 1920, dezvăluie rețeta originală folosită la Caru' cu Bere, scriu cei de la Libertatea. Textul, adresat unui ofițer și prieten al casei, detaliază procesul migălos de preparare, condimentare și coacere a micilor adevărați de altădată.
Rețeta originală de mici din 1920
- Carne: Se folosea carne de vită de la gât, trecută de două ori prin mașina de tocat, fără a îndepărta grăsimea. Dacă era prea slabă, se adăuga seu de vacă sau, în lipsă, de oaie. Carnea de porc era complet interzisă, pentru a nu altera gustul specific.
- Zeamă: Se pregătea o supă concentrată din oase de vită cu măduvă, fiartă îndelung, care apoi era adăugată în compoziție pentru un plus de suculență.
- Condimente (pentru 1 kg carne): 8 g piper proaspăt pisat 12 g cimbru uscat 4 g enibahar 2 g coriandru 2 g chimion turcesc 1 g anason stelat 8 g bicarbonat de sodiu 1 linguriță zeamă de lămâie 1 lingură untdelemn 1 căpățână mare de usturoi aromat
Condimentele se adăugau treptat, iar compoziția se frământa timp de o oră, apoi se lăsa la rece o zi și o noapte. A doua zi, se adăuga mujdei de usturoi strecurat și se frământa din nou, pentru o aromă puternică și un gust desăvârșit.
Mititeii se modelau cât un deget mare și se ungeau cu ulei înainte de a fi puși pe grătar. Se prăjeau pe jar iute, întorcându-se doar de trei ori, pentru a păstra suculența. Secretul era să nu se gătească excesiv, pentru a nu pierde savoarea sucurilor din carne. Se serveau fierbinți, alături de chifle proaspete și muștar aromat sau picant.
Greșelile de evitat
Autorul scrisorii avertiza că unii adăugau carne de porc sau oaie, ceea ce deteriora gustul original. De asemenea, zgârcenia la usturoi și piper sau prăjirea la foc slab erau considerate erori grave.
Mititeii adevărați de altădată nu erau doar un fel de mâncare, ci un simbol al artei gastronomice românești, un rezultat al răbdării, al respectului pentru ingrediente și al pasiunii pentru gusturile autentice.
Astăzi, rețeta originală rămâne o comoară prețioasă pentru iubitorii de tradiție și savoare.
