El e „Agentul de noapte” de pe Netflix. Actorul Gabriel Basso: „Inițial nu am obținut rolul, pentru că...”
Serialul „Agentul de noapte” este noul serial al momentului pe platforma de streaming Netflix. E pe locul I de câteva săptămâni și încă își menține poziția. Click! îți oferă detalii inedite din culisele producției. Suntem primii din România care au vorbit direct cu actorul Gabriel Basso (28 de ani), cel care interpretează rolul principal, agentul FBI Peter Sutherland.
Click!: Ce personaje similare, din alte filme de acțiune, te-au inspirat pentru acest rol?
Gabriel Basso: Nu cred să mă fi inspirat într-adevăr vreunul. Poate să fi fost influențat, dar nu cred că în mod conștient am încercat să împrumut ceva.
Ne poți spune numele unui actor din filme de acțiune pe care l-ai îndrăgit în copilărie?
Unul dintre filmele pe care le iubeam eu și tatăl meu a fost „Bloodsport” („Sport sângeros”, n.r.), cu Jean-Claude Van Damme. El a fost unul dintre preferații mei.
L-ai întâlnit vreodată?
Nu, nu l-am întâlnit niciodată, dar am înțeles că e un tip grozav. Îmi plăcea doar acel film pe când eram copil. Mi se părea nemaipomenit atunci. Revăzându-l apoi, ca adult, mi s-a părut comercial, dar în copilărie mi se părea extraordinar…
Cum ai fost cooptat pentru rolul din „Agentul de noapte”?
Am participat la audiții ca toată lumea…
„Agentul de noapte” Gabriel Basso: „M-am obișnuit cu casting-urile”
Cât de mult au durat audițiile? Ți-ai făcut griji că nu primești acest rol?
Nu, nu prea. Am jucat încă de copil și m-am obișnuit cu casting-urile. Te obișnuiești în timp să trimiți înregistrări cu tine, ca să participi la audiții și eventual să nu fii rechemat. Odată ce tu ți-ai făcut treaba, ca actor, nu mai poți avea controlul. Tu trebuie doar acționezi, apoi orice se poate întâmpla… Pentru acest serial cred că proba a durat vreo câteva luni, iar rolul principal nu l-am obținut inițial, pentru că aveam barbă, așa că nu m-au selectat. Dar apoi, pentru că nu au găsit ce căutau ei, au luat-o de la început și m-au reconsiderat. Așa m-au distribuit în rol.
Ce reacție ai avut când ai citit prima dată scenariul?
Mi-a plăcut întregul scenariu, conținea multe cascadorii, multe scene cu acțiuni care mă entuziasmau. Nu am făcut astfel de scene pe când eram copil și acum, revenind ca adult, după o lungă pauză de actorie, da, am fost entuziasmat să fiu implicat în cascadorii.
Care a fost primul lucru inedit pe care l-ai făcut pentru acest serial?
Prima cascadorie?
Să zicem… Da!
Mai întâi și-ntâi cred că a fost lupta cu tipii care încercau să ne facă să sărim cu mașina de pe pod.
Da, a ieșit o scenă grozavă… Spuneai despre pauză în actorie. Ce ai făcut în acea perioadă?
Frate! Am sărit mult cu parașuta, am lucrat altceva: am fost grafician pentru o bucată de vreme, baterist pentru o trupă de punk, apoi am lucrat și în cadrul armatei pentru o vreme.
De ce ai simțit nevoie să iei o pauză, tocmai atunci când cariera „exploda”?
Am făcut toate aceste alte lucruri încercând să mă distanțez de această industrie (a filmului, n.r.), pentru că simțeam că este mult prea izolată față de realitate.
Gabriel Basso: „Cei care te pun pe un piedestal strică totul...”
Cum așa?
Ca actor, în special, cred că tot ceea ce se întâmplă pe ecran este o pseudoexperiență a ceea ce ar trebui să se întâmple în realitate. Astfel, dacă înveți cum să tragi cu arma, practic, nu o să îți folosești niciodată abilitățile sub presiunea adevărată a unui moment similar… La fel, dacă ești, să zicem, un jucător de fotbal într-un film și tragi golul victoriei, e o făcătură. Toată lumea trebuie să te aplaude. E un mediu controlat. Nu există nici o dificultate dacă aplici în lumea reală ceea ce trebuie să înveți. Și, în plus, cred că odată ce faci parte din această industrie și ai succes, societatea, într-un fel, te ocrotește și te așează pe un piedestal și nu ți se permite să mai faci alte lucruri sau împreună cu toți ceilalți, pentru că toată lumea se uită la tine zicând: „Oh, uite-l pe X” etc. Și, într-un fel, strică totul.
Dar acum te-ai întors și cred că ești fericit, pentru că noul tău serial este un mare succes…
Da, am încercat să separ ceea ce mă face fericit de situația și circumstanțele în care mă aflu. Întotdeauna am fost fericit, dar am fost mereu de părerea că ceea ce voiam, de fapt, de la viață era ceva mai mult decât îmi poate oferi această industrie.
În „Agentul de noapte” este un agent FBI
Ne poți spune exact ceea ce te face fericit în acest cadru și ceea ce te-a făcut fericit când ai filmat acest serial?
Da, din punctul de vedere al posibilității de a fi creativ, a fost plăcut. Am avut o groază de propuneri creative pe care i I-am prezentat lui Shawn (Ryan, unul dintre scenariști, n.r.) și s-a ținut cont de ele. Pentru acest rol am putut să îmi folosesc abilitățile, pe care, cumva, le-am dobândit în afara acestei industrii. Și asta a fost plăcut.
Ce îți place cel mai mult la acest personaj? Ce te bucură când filmezi?
Cred că îmi place cât de implicat este în căutarea adevărului, cred că este ceva important și toată lumea ar trebui să aibă acest ceva, adevărul obiectiv. Mai cred că momentul cu tatăl său este un moment important, când, la sfârșitul sezonului, președintele îi spune că îi oferă orice și-ar dori, iar el cere să afle adevărul în legătură cu ce s-a întâmplat cu tatăl său. Dorința lui cea mai mare nu are legătură nici cu banii, nici cu recunoașterea meritelor proprii. Dorește doar adevărul.
Există ceva similar în viața ta referitor la acest mod de a căuta adevărul despre ceva?
Încerc să aplic acest lucru în fiecare aspect din tot ceea ce fac, fie că e vorba de ilustrații sau muzică, atât timp cât urmăresc ceva mai important decât mine. Și nu-mi las ego-ul să interfereze cu nimic, asta ar trebui să facem și asta ar trebui să facă orice artist, să se extragă complet din ecuație.
De filmările pentru „Agentul de noapte” îl leagă amintiri foarte frumoase
Când ți-ai dat seama că asta e cel mai important pentru tine?
Nu cred că mi-am dat seama de asta copil fiind, nu cred că puteam formula acest lucru în copilărie, dar cred că mi-am dat seama de asta, fiindcă i-am văzut pe toți acești adulți care, practic, aveau totul, dețineau lumea, iar unii dintre ei erau foarte nefericiți. Și cumva am reușit să trag cu ochiul în spatele acestei aparențe de succes, înainte de a-l obține eu. Și am știut, astfel, că nu există nici o valoare inerentă succesului. Și așa am pornit să îmi găsesc valoarea altundeva.
Și, acum, ce înseamnă succesul pentru tine?
Aș zice că succesul pentru mine înseamnă să nu las societatea să îmi dicteze modul de a gândi sau dispoziția. Dacă lucrurile din exteriorul meu mă pot supăra, atunci nu sunt de succes. Dacă lucrurile din exteriorul meu mi-ar influența modul în care privesc lumea, m-aș considera jalnic. Pentru că dacă cineva îți oferă ceva, poate lua acel lucru înapoi. Deci, dacă vreodată fac parte din această industrie și aceasta începe să mă facă fericit și descopăr că fericirea mea provine de la această industrie, cred că ar trebui să plec, să fac altceva…
Cu toate acestea, n-ai să-i poți opri pe fanii care își doresc să facă o poză cu tine sau să te îmbrățișeze… Chiar, cum reacționezi în astfel de situații?
Îi înțeleg. Nu sunt o persoană foarte chipeșă, dar contactul cu fanii face parte din industrie. Și înțeleg că este o experiență unică pentru ei, așa că încerc să fiu amabil în astfel de cazuri. Dar dacă sunt la telefon și apare cineva - știi, totul e contextual - sau dacă cineva mă întrerupe ori se poartă nepoliticos cu mine, nu răspund la fel. Nu ar trebui să recompensez pe cineva care e nepoliticos. Dar dacă suntem pe aceeași lungime de undă și toată lumea este respectuoasă…
