Ce origini are Margareta Pâslaru. Viața de film a marii actrițe
Margareta Pâslaru, în vârstă de 81 de ani, este o legendă vie a culturii românești. Artista care a făcut furori cu vocea, interpretarea și frumusețea ei, a ajuns și una dintre cele mai iubite actrițe din România. De altfel, a fost și este în topul celor mai frumoase artiste din țară.
Născută pe data de 9 iulie 1943, Margareta Pâslaru a urmat în copilărie lecţii de harpă, balet, pian şi pictură. A avut prima ei apariție publică la vârsta de 4 ani şi jumătate, în rolul copilului din „Madame Butterfly” de Puccini, pe scena Operei Naţionale. Anii copilăriei i-a petrecut în casa bunicilor său, situată în cartierul Floreasca, o zonă selectă a Bucureștiului, loc pe care îl numește Paradisul artistic.
Paradisul artistic, casa în care a copilărit Margareta Pâslaru
„Decorul în care am zburdat în primii ani de viață a fost atelierul bunicului meu, sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad, profesor la Liceul Lazăr, membru al Fondului Plastic. Casa uriașă în care am copilărit avea fiecare încăpere tapetată diferit, cu gust, în tonuri închise, arabescuri patinate în aur vechi.
Dormitoarele și baia cochetă erau la etaj, iar sufrageria, salonul și restul gospodăriei, la parter. Clădirea era dominată de atelierul imens, cu geamuri uriașe, formate din numeroase carouri, ca o tablă de șah, înalt cât două etaje: avea și o trapă la subsol, unde lutul prețios era păstrat la o temperatură constantă și la umezeală continuă.
Dormitorul elegant de la etaj era tapetat cu frunze palmate în relief, închise la culoare și pastelate în bronz, astfel încât lumina le făcea reale, îți venea să le desprinzi din perete”, descrie Margareta Pâslaru locuința, în cartea sa de memorii „Eu și timpul. Viață, vocație, viziune”, București, Editura Curtea Veche, 2012, pg 19, via Răzvan Voinea.
Artista a părăsit cartierul în anii ’50, dar își vizita bunicii săptămânal. Nu a uitat niciodată mângâierile și duioșia lor, sunetul pianului, strada Aviator Paul Urechescu, prietenii, nucul bătrân pe care se cățăra în chip de Făt Frumos, leagănul din vișin, ouăle de ciocolată ascunse printre crengile înflorite de Paști, stânjeneii mov, parfumați și nici ștrandul Floreasca -oaza vacanțelor de vară-, aleile plimbărilor cu bicicleta. După moartea sculptorului Ion C. Dimitriu-Bârlad (1964), casa din Floreasca a fost înstrăinată, iar ulterior demolată făcând loc unui imobil cu două etaje.
O carieră de succes
Pe când avea 15 ani, în 1958, Margareta Pâslaru a debutat în muzica ușoară pe scena Casei de Cultură Grivița Roșie, fiind acompaniată de Paul Ghentzer. Acolo este remarcată de Ileana Pop de la televiziune, cea care realiza transmisiuni TV de la Casa de Cultură. George Grigoriu îi scrie partitura „Chemarea mării”, piesă pe care o înregistrează la Radio, în anul 1959, și devine primul ei mare șlagăr, marchând și debutul discografic al artistei, depăşind toate recordurile de vânzări ale anilor ’60 – 26.000 de unităţi vândute în anul 1961, la Electrecord.
În 1964, a interpretat rolul lui Polly Peacham în „Opera de trei parale” de Bertold Brecht, în regia lui Liviu Siurei, la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, unde a jucat alături de personalităţi de excepţie precum Toma Caragiu, Clody Bertola, Victor Rebengiuc, George Măruță și Rodica Tapalagă.
Numele Margaretei Pâslaru a apărut pe afișele altor filme în următorii ani: în 1965 - „Mens sana in corpore sano”, regia Valeriu Lazarov, premiat pentru regie la Festivalul Internațional de la Praga, 1966 – „Omul și camera”, regia Valeriu Lazarov, distins cu Marele Premiu la Festivalul Internațional de la Cairo, 1966 – „Tunelul”, regia Francisc Munteanu, care i-a adus artistei diploma de debut în cinematografie pentru rolul dramatic Iulia, la cea de-a III-a ediție a Festivalului național al filmului „Pelicanul de Aur” care a avut loc la Mamaia.
A părăsit România
În anul 1968, juriul internațional al primei ediţii a Festivalului Cerbul de Aur îi oferă Margaretei Pâslaru mențiunea „Cerbul de Aur“, artista sărbătorind 10 ani de activitate printr-un veritabil „One Woman Show“, în care a interpretat 23 de melodii. În același an, a primit Discul de Aur, iar în anul următor, 1969, Trofeul M.I.D.E.M. la Cannes, având onoarea de a se afla pe aceeaşi scenă cu artişti consacraţi precum Ginette Reno, James Last, Patty Pravo, Joan Manuel Serrat, Amália Rodrigues, Dalida, Adriano Celentano, Mireille Mathieu sau Udo Jurgens.
Margareta Pâslaru ajunsese deja la celebritate, cu propria sa formație, Rolf Albricht, având contribuții importante la coregrafia spectacolelor sale. A început să primească numeroase invitații de a cânta în străinătate, dar autoritățile comuniste i-au refuzat vizele pentru următorii zece ani.
După o carieră de mare succes în cinematografie - printre care producţia pentru marile ecrane „BD la munte și la mare”, regia Mircea Drăgan, fiind interpreta vocală a piesei „La Marea Neagră”, pe muzica lui Ion Cristinoiu, dar și seria de mare succes „Veronica” (1972) - artista părăsește România în 1983, urmându-și soțul în America. După Revoluție, a revenit pe meleagurile românești, implicându-se într-un număr mare de proiecte sociale.
