Cine au reginele neîncoronate ale României. Amantele conducătorilor care au influențat direct politica țării
Amantele care au marcat istoria ţării, fiind frumoase, misterioase și pline de putere, au jucat un rol adesea subestimat, dar crucial în viața domnitorilor și regilor români.
Deși nu ocupau poziții oficiale, ele stăpâneau inimile conducătorilor, iar uneori pasiunea lor depășea chiar datoria acestora față de țară.
Velica, sprijinul lui Mihai Viteazu
Velica, o femeie puternică, a fost sprijinul nevăzut al lui Mihai Viteazul în perioada Unirii. Ea a reușit să cucerească inima voievodului când acesta era în vârstă și deja căsătorit, deși ea însăși era căsătorită cu un nobil italian.
Considerată „stăpâna prin iubire a Ardealului”, Velica a avut o influență profundă asupra voievodului, fiind chiar numită de unii istorici drept dragostea cea mare a domnitorului.
Originară dintr-o familie de prestigiu, Velica a devenit o figură dominantă la curtea de la Alba Iulia. Ea nu doar că a fost apropiată de voievod, ci și-a impus prezența în mod vizibil în cercurile politice. Voievodul a recunoscut public relația lor, iar Velica a fost recunoscută și ca o figură oficială, chiar dacă neoficială, de la Alba Iulia.
Rolul său în viața politică a fost speculat de istorici, unii sugerând că influența ei asupra lui Sigismund Báthory a contribuit la Unirea Transilvaniei cu Ţara Românească. Astfel, în spatele acestei relații aparent romantice se ascundeau subtilități politice care ar fi putut schimba cursul istoriei regionale.
Mihai Viteazu nu și-a ascuns amanta
Mihai Viteazul nu a ascuns relația sa cu Velica nici de soția sa, Doamna Stanca, demonstrând acest lucru prin prezența amantei și a soțului acesteia la curtea de la Târgoviște, unde se afla și soția oficială.
Această situație a provocat, fără îndoială, suferință Doamnei Stanca, așa cum observa C. Gane, potrivit Adevarul: „Nu se poate să fi fost o femee fericită. Căci, oricât am dori ca femeile acelea să fi avut suflete de oțel și inimi împietrite în dureri, nu putem crede că jupânesele și Doamnele române vedeau cu inimă bună pe bărbații lor stând mai mult în lagăre decât în iatacuri, și când se întorceau acasă, mai mult în iatacurile țiitoarelor decât în ale lor.”
La Târgoviște, Mihai Viteazul a făcut un gest controversat, impunându-și amanta în viața publică și cerând supușilor săi să o respecte „ca unei domnițe ce era și ca unei doamne care ar putea fi”.
Totuși, după înfrângerea de la Miraslău în 1600 și începerea pribegiei lui Mihai Viteazul, cronicile nu mai oferă detalii despre soarta Velicăi. Rămâne incert dacă l-a urmat pe voievod în exil sau a rămas în țară. După acea perioadă, despre Velica Norocea nu se mai regăsesc informații, astfel încât finalul vieții ei rămâne un mister.
Femeia cu care a fost găsit în pat Cuza în noaptea abdicării
Povestea Mariei Obrenovici și a relației sale cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza este una dintre cele mai captivante și controversate episoade din istoria României.
Fiica logofătului Costin Catargi și a Smarandei Balș, Maria a devenit cunoscută pentru relațiile sale cu bărbați influenți, inclusiv cu principele Miloș Obrenovici și mai târziu cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
Maria Obrenovici a fost nu doar amanta, ci și un personaj influent în cercul apropiat al lui Cuza. Se presupune că a avut un rol în complotul ce a dus la abdicarea lui Cuza, deși motivele și implicațiile exacte rămân subiect de speculație.
Există teorii conform cărora Maria ar fi fost implicată în complot fie din motive financiare, fie ca un gest de protecție față de Cuza, pentru a-l salva de la o posibilă asasinare.
Relația Mariei cu domnitorul Cuza a fost una foarte complexă
Relația dintre Cuza și Maria Obrenovici a fost una complexă și pasională. Cuza era cunoscut pentru aventurile sale amoroase și pentru obiceiul de a frecventa bordelurile, o practică în care era adesea însoțit de prietenul său, ministrul Kogălniceanu. Maria a avut doi copii cu Cuza, pe Dimitrie și pe Alexandru, pe care Doamna Elena, soția lui Cuza, i-a adoptat oficial, deși era conștientă de originea lor.
În noaptea abdicării lui Cuza, Maria a fost găsită în patul domnitorului, ceea ce a alimentat speculațiile că ea ar fi jucat un rol activ în complot. După abdicarea lui Cuza, Maria l-a urmat în exil, stabilindu-se inițial la Viena. Relația lor s-a încheiat în 1870, când Maria l-a părăsit pe Cuza și s-a mutat la Curtea de la Berlin.
În cele din urmă, viața Mariei a avut un sfârșit tragic. După ce s-a îmbolnăvit de cancer, s-a sinucis în 1876 la Dresda. Corpul ei a fost adus înapoi în România și inițial înmormântat la Biserica Sf. Spiridon, iar mai târziu mutat în cavoul familiei Catargi din Cimitirul Eternitatea din Iași.
Această poveste este un exemplu al modului în care viața personală a liderilor politici și relațiile lor pot influența cursul evenimentelor istorice, precum și un amintire a complexității și adesea a tragediei vieții umane.
Duduia cu părul roşu care l-a iubit cu patimă pe Carol al doilea
Povestea de iubire dintre Elena Lupescu și Carol al II-lea a fost una pătimașă și controversată, marcată de zvonuri și speculații din partea societății de la începutul secolului XX. Elena, descrisă de Regina Maria drept "chipul păcatului încoronat în șuvițe roșii", s-a descris simplu în memoriile sale drept "femeia cu părul roșu care-l iubește cu patimă pe Carol".
Această iubire a fost una intensă, care a supraviețuit multor obstacole și controverse. Despre Carol s-a spus că suferea de o afecțiune rară numită priapism, ceea ce îi stimula libidoul într-un mod neobișnuit de intens.
Elena, considerată o femeie de moravuri ușoare, a fost speculată a fi singura capabilă să potolească aceste dorințe ale principelui, deși zvonurile și interpretările au depășit adesea realitatea.
Carol al II-lea își exprima dragostea și dependența față de Elena în termeni extrem de pasionali, descriind-o ca fiind esența și talismanul său divin. Relația lor a fost considerată atât de profundă încât Carol a renunțat la tronul României pentru această iubire.
Deși bârfele și speculațiile au persistat, memoriile lui Elena Lupescu și ale lui Carol al II-lea rămân dovezi ale acestei mari iubiri. Elena a scris "Aventura de dragoste cu fostul principe moștenitor Carol - dezvăluiri senzaționale" în care a relatat povestea lor de iubire și sentimentele sale pentru principe.
Povestea lor a început în copilărie, când Elena, în vârstă de 9 ani, și Carol, de 19 ani, s-au întâlnit pentru prima dată.
Gestul copilăresc al lui Carol, care i-a oferit o bomboană, a marcat începutul acestei povești de dragoste. Elena s-a amuzat și a fost impresionată de această întâlnire, rememorând că, deși a acceptat bomboana cu ezitare, Carol a fost cel care i-a pus-o în gură.
