Unul dintre cei mai importanți poeți a tuturor timpurilor și-a pierdut mințile la patru zile după căsătorie: „Un sfert de veac între eroare şi luciditate”
Grigore Alexandrescu, unul dintre cei mai mari poeți și prozatori români, rămâne o figură marcantă în literatura română nu doar pentru opera sa, ci și pentru viața sa tulburătoare. Născut în 1810, Alexandrescu a cunoscut succesul în lumea literară, dar și o dramă personală copleșitoare. La doar patru zile după ce și-a unit destinul cu iubirea vieții sale, a căzut pradă unei boli cumplite care l-a ținut prizonier între luciditate și nebunie pentru următorul sfert de secol.
Copilăria în umbra sărăciei și a singurătății
Grigore Alexandrescu s-a născut într-o familie modestă din Brașov. Al patrulea copil al vistiernicului Mihai Alexandrescu și al Mariei Fusea, s-a înfruntat devreme cu greutăți. La doar 17 ani, a rămas orfan de ambii părinți, moment în care este trimis la București, sub tutela unchiului său, părintele Ieremia. Acesta îi insuflă pasiunea pentru literatură, care devine refugiul tânărului Alexandrescu într-o lume marcată de lipsuri.
La Colegiul Național Sfântul Sava, Alexandrescu își aprofundează studiile alături de colegi de seamă, printre care Ion Ghica. Talentul său literar devine evident din fragedă vârstă, captând atenția lui Ion Heliade Rădulescu, care va deveni un mentor important pentru tânărul poet.
Ascensiunea unui tânăr poet
În ciuda obstacolelor materiale și emoționale, Alexandrescu își urmează visul. Studiază la Brașov și București, dedicându-se cu pasiune literaturii. Publică primele poezii în reviste și ziare, făcându-și simțită prezența în peisajul literar al vremii. Fiecare vers pe care îl scrie reflectă o profunzime emoțională rară, iar curajul său de a explora teme universale, precum iubirea și suferința, îl propulsează în rândul celor mai apreciați scriitori ai epocii.
Lucrările lui Alexandrescu rămân emblematice pentru felul în care a reușit să capteze complexitatea ființei umane. Poeziile sale exprimă o sensibilitate aparte, având darul de a traduce în cuvinte trăirile interioare cele mai ascunse. În proză, a reușit să creeze personaje vii, bine conturate, explorând dilemele existențiale și relațiile umane într-un mod inconfundabil.
La doar patru zile după nuntă, poetul a fost doborât de o boală cruntă
Deși viața sa a fost marcată de lipsuri și singurătate, Alexandrescu și-a găsit iubirea în persoana Ralucăi, o femeie frumoasă și talentată. Căsătoria lor, deși plină de speranță, s-a transformat rapid într-o tragedie de proporții epice. La doar patru zile după nuntă, poetul a fost doborât de o boală cruntă, care l-a lăsat prizonier al suferinței pentru următorii 25 de ani.
Așa cum povestește istoricul Horia Dumitrescu: „La nici patru zile de la nuntă, se dezlănţuie teribila dramă, de pe urma căreia, cum scrie George Călinescu, poetul avea să se clatine un sfert de veac între eroare şi luciditate, sau cel puţin între demnitate şi un sentiment atroce de umilinţă şi ruşine”.
În 1860, din cauza bolii, Grigore Alexandrescu este scos din Comisia Centrală, unde ocupa o funcție importantă, fiind înlocuit de Grigore Arghiropol.
Această dramă a marcat definitiv existența lui Grigore Alexandrescu. Ani de agonie, izolare și suferință au urmat. Geniul său literar a supraviețuit, însă, în paginile pe care le-a lăsat posterității, inspirând generații de cititori și scriitori.
