O carte poștală expediată în 1944 din Germania a ajuns la destinație de-abia acum. Familia a fost uimită după ce a descoperit-o

După zeci de ani, o carte poștală a ajuns, în sfârșit, la destinație. Povestea acestui obiect incredibil a început tocmai pe 5 iunie 1944, atunci când Orlando Dell’Andrea a scris această veche carte poștală în timp ce se afla într-un lagăr de prizonieri din Germania. Însă, cartea poștală nu a ajuns niciodată către soția lui Orlando.

Scrisoarea a fost scrisă în 1944 Foto: Shutterstock

Italianul Orlando Dell’Andrea se afla într-un lagăr de prizonieri din Germania pe 5 iunie 1944, atunci când i-a trimis o carte poștală soției sale, Carmela. Cu toate acestea, având în vedere condițiile dificile de la acel moment, scrisoarea nu a mai ajuns niciodată la destinație, potrivit informațiilor de la Corriere della Sera.

În cele din urmă, un cercetător care caută documente vechi prin piețele de antichități a dat peste cartea poștală și a cumpărat-o. Iar, în cele din urmă, scrisoarea a ajuns la destinație, iar Martina Pallua a descoperit, astfel, povestea străbunicului ei.

Scrisoarea nu a ajuns niciodată la destinație

„Căutăm membrii familiei sau descendenții unui militar internat, Orlando Dell’Andrea, originar din cătunul L’Andria, comuna Selva di Cadore; suntem în posesia unor documente poștale originale care i-au aparținut”, a fost scris pe grupul de Facebook „Son da Selva”. În cele din urmă, o poveste veche de 82 de ani a fost clarificată.

În mod accidental, Martina Pallua a descoperit postarea și și-a dat seama că numele aparținea, de fapt, străbunicului ei. La acel moment, cartea poștală se afla la Pasquale Alessandro Campo, un istoric și colecționar care caută urmașii soldaților italieni care s-au aflat în lagăre de prizonieri. Istoricul oferă familiei scrisorile acestora iar, după mai bine de opt decenii, cartea poștală a ajuns la familia lui Orlando.

Textul a fost descoperit întâmplător

Pe 5 iunie 1944, Orlando îi scria soției sale și îi confirma că primise o scrisoare de la aceasta în luna mai. În text, el a vorbit și despre fratele său, Arnaldo, care se afla tot pe front, în timpul războiului.

„Nu te îngrijora, nu-ți face griji pentru mine; mă voi descurca, așa cum fac mereu. Sărutări nenumărate și gânduri bune ție și micuților noștri dragi. Orlando”, scria soldatul italian în scrisoarea sa.

Martina nu și-a cunoscut niciodată străbunicul, deoarece Orlando a murit cu trei ani înainte ca aceasta să se nască. Soldatul italian a reușit să revină acasă în primăvara lui 1945, după ce a încercat de două ori să evadeze din lagăr. Atunci când a reușit să ajungă acasă, rudele sale de-abia l-au recunoscut, iar în anii următori, Orlando nu vorbea decât foarte rar despre război.