Bine aţi revenit în Primăria sectorului 1! Primele imagini din sediul renovat
După un lung „exil” într-o clădire de sticlă anostă, funcţionarii Primăriei sectorului 1 s-au întors în vechiul sediu, din Bd. Banu Manta. Clădirea, monument istoric de interes local, a fost consolidată anticutremur şi restaurată. Acum e o perlă arhitecturală şi găzduieşte activitatea tuturor departamentelor primăriei. Click! vă arată primele imagini.
Aproape opt ani le-au trebuit arhitecţilor şi constructorilor să „şlefuiască” un imobil care părea să aibă soarta mai tuturor clădirilor cu trecut istoric din Bucureşti. Dacă intri acum în sediul Primăriei din Banu Manta, constaţi că echipa de arhitecţi, ingineri şi muncitori a făcut muncă de bijutier. Clădirea te încântă încă de la intrare.
În aripa principală găsim scara de onoare, o lucrare monumentală din marmură care asigură accesul de la demisol la etajul al treilea. Parterul e deschis total publicului, căci aici funcţionează toate departamentele de contact cu cetăţenii: Cadastru, Reabilitare Termică, Autoritate Tutelară, Urbanism, Fond Imobiliar, Casieria Direcţiei de Taxe şi Registratura. Etajul I găzduieşte, printre altele, biroul primarului Andrei Chiliman şi impresionanta sală de consiliu.
Aceasta din urmă a fost „înnobilată” prin restaurarea frescelor interioare, realizate de artista Olga Greceanu în anii ‘30, dar acoperite cu humă de comunişti în 1948. Citește aici mai multe despre această operă de artă. La etajul II îi întâlnim pe specialiştii Direcţiei Juridice şi pe urbanişti, ultimii responsabili cu elaborarea autorizaţiilor de construire şi a certificatelor de urbanism.
Tot aici sunt cei şase oameni care lucrează la elaborarea planurilor urbanistice de detaliu şi arhitectul-şef al sectorului, Andrei Marinescu. Etajul III e ocupat, aproape în întregime, de Direcţia de Investiţii, formată dintr-o armată de oameni puşi să gestioneze banii primăriei şi dezvoltarea sectorului.
Însă poate cea mai neaşteptată modificare a structurii acestei clădiri este transformarea podului, dintr-un depozitar de praf, rozătoare şi gunoaie, într-un spaţiu funcţional, care găzduieşte acum o serie de servicii publice.
Sediu de primărie din 1951
Sediul din Banu Manta a fost construit în perioada 1928-1936, cu mari costuri şi eforturi. Iniţial trebuia să găzduiască mai multe instituţii publice, însă în 1938 intră în administrarea Ministerului Afacerilor Interne. Devine sediu al administraţiei locale abia în 1951 pentru Primăria Raionului Griviţa Roşie. În 2007 intră în lucrări de consolidare şi renovare, însă eforturile sunt zădărnicite de un incendiu (toamna anului 2009) care distruge aproape complet acoperişul. Clădirea are trei etaje şi mansardă, dar şi un turn cu ceas. Arhitectura are elemente neoromanice şi neoromâneşti.
Câţi bani au plătit edilii pe chirie
Din aprilie 2009 şi până în aprilie 2015, primăria a funcţionat într-un imobil de sticlă situat pe Şos. Bucureşti-Ploieşti. În cei şase ani, edilii au plătit aproape 5 milioane de euro pe chirie. Valoarea chiriei a oscilat de la 90.000 de euro/lunar – între 2009 şi 2011 la 60.000 de euro/lunar – între 2013 şi 2015.
Ce e nou la vechea clădire
Lucrările de consolidare şi renovare au costat peste 20 de milioane de lei.
Imobilul a fost consolidat prin aplicarea unui strat de 40 cm de beton armat, la interior. Astfel, suprafaţa clădirii (7.096 mp) s-a diminuat odată cu îngroşarea pereţilor.
Acoperişul, distrus aproape în totalitate de incendiul din 2009, a fost refăcut. Aici au fost amenajate două corpuri de mansardă. Şarpanta a fost refăcută, însă din cadre transversale din lemn stratificat. Lucarnele, pierdute în incendiu, au fost reproduse fidel în urma recuperării unor frânturi din cele originale.
Toate birourile au fost dotate cu mobilier din lemn masiv, iar unele au pereţi sau panouri din sticlă.
Sala de consiliu a fost extinsă, prin refacerea alveolelor laterale.
Frescele din sala de consiliu, acoperite cu humă de comunişti, au fost scoase la lumină după o muncă de 9 luni.
Toate uşile (din lemn masiv) şi corpurile de iluminat au fost înlocuite. Imobilul a suferit, la interior, recompartimentări importante, zugrăveli şi tencuiri fireşti.
