Și-ar fi dorit să fie fotbalist, dar a ajuns actor. Sergiu Costache, băiatul rău din “Clanul”, a devenit mai înțelept: “Am avut o evoluție frumoasă, la care nici nu îndrăzneam să visez”
Sergiu Costache (34 de ani), actorul care l-a interpretat pe Sergiu în “Clanul”, vine și face din nou senzație în serialul "Tătuțu'”.
Cu această ocazie am aflat cum era exact Sergiu Costache în urmă cu 20 de ani, exact așa cum se desfășoară și acțiunea din "Tătuțu'”. Cât de mult s-a schimbat actorul odată cu trecerea anilor și ce ar face dacă ar putea da timpul înapoi? Durul din “Clanul” a spus totul, în exclusivitate, pentru Click!
În serialul "Tătuțu'” v-ați întors în timp cu aproximativ 20 de ani. Ce făceai tu, în urmă cu două decenii?
Începeam clasa a opta și, ca orice adolescent de vârsta mea, încercam pe cât posibil să mă concentrez atât asupra școlii, căci urma să susțin cel important examen de până atunci, cât și asupra pasiunilor pe care le aveam la vremea respectivă. Îmi mai aduc aminte că în acea perioada am primit cadou primul meu PC, iar acest lucru m-a făcut să neglijez studiul în unele momente, în detrimentul jocurilor pe calculator, cărora le dedicăm multe ore din zi. Mai ales în weekend. Nici acum nu înțeleg de ce au decis ai mei să-mi cumpere PC fix în acel an. Probabil se gândeau că mă va ajuta la examenul pe care urma să-l susțin, sau pur și simplu au cedat rugăminților mele.
Cum a fost pentru tine să te reîntorci la tot ce era atunci (haine/telefoane/mentalitate)?
A fost o incursiune în timp care m-a ajutat să-mi creionez și mai bine personajul pe care îl interpretez. Până în acel moment știam doar la nivel teoretic începuturile lui „Sergiu", iar acum am ajuns să cunosc și mai bine caracteristicile acestui personaj. Foarte important a fost și contribuția echipei de scenografie care a făcut o treabă foarte bună, găsind locații și elemente specifice acelei perioade care ne-au ajutat să intrăm și mai bine în atmosfera acelor ani.
Totul are iz nostalgic, este o perioadă de care îmi aduc aminte cu bucurie, pentru că adolescența este probabil cea mai frumoasă perioadă pe care o trăim de-a lungul vieții. Iar adolescența mea chiar a fost frumoasă, cu multe amintiri plăcute pe care cred că le voi ține minte mult timp, dacă nu cumva pentru totdeauna.
Care era cel mai mare vis al tău, la începutul anilor 2000, ai reușit să faci ce ți-ai propus?
Așa cum am mai spus, visul meu era să devin fotbalist. Pot spune că eram obsedat de acest sport. Jucam oricând, cu oricine, indiferent de vreme sau loc. Când nu aveam parteneri de joacă, mă antrenam singur. Până la epuizare. Nu mi-am îndeplinit visul, însă nu-mi pare rău absolut deloc. Probabil nu aș fi avut aceleași satisfacții profesionale pe care le am acum, dacă aș fi ajuns fotbalist.
Dacă ar fi să renunți la ceva, din ce ai acum și nu aveai atunci, la ce ai renunța (tehnologie, mășini, social media... etc)?
Nu știu dacă aș renunța la ceva. Nu consider că tehnologia avansată ne poate cauza. Depinde și în ce scop o folosești sau cât de dependent ești de toate aceste lucruri.
Consider că este necesar să ne dezvoltăm din toate punctele de vedere, însă este alegerea noastră dacă vrem să luăm parte la ce se întâmplă în jurul nostru sau nu. Eu, de exemplu, nu sunt atât de bine ancorat în tot ce înseamnă noile tendințe în materie de tehnologie, dar cu siguranță m-aș descurca mai greu dacă n-aș mai putea folosi unele aplicații care mă pot ajuta să-mi organizez o zi obișnuită sau poate chiar anumite evenimente importante din viața mea.
Dacă ai putea da timpul înapoi (cu două decenii) ce ai face diferit și ce nu? De ce?
Poate m-aș fi pregătit mai bine pentru cariera pe care am urmat-o, pentru a îmi oferi mai mult răgaz în timpul facultății. Dar este un lucru mai puțin semnificativ, având în vedere că am cunoscut succesul în această meserie, chiar dacă în adolescență nu visam să devin actor. Probabil parcursul meu ar fi fost altul, dacă cunoștințele pe care le-aș fi dobândit înainte să intru la UNATC, m-ar fi făcut să fiu mai relaxat în timpul studiilor.
Nu aș schimba nimic altceva, pentru că sunt foarte mulțumit de parcursul pe care l-am avut, atât din punct de vedere profesional, cât și personal.
Este ceva ce îți lipsește de acum 20 de ani?
Depinde foarte mult de context sau starea pe care o am. Dacă se întâmplă, de exemplu, să mă întorc în cartierul unde am copilărit, sunt momente în care îmi aduc aminte cu nostalgie de adolescență, de lucrurile pe care le făceam sau de prietenii alături de care îmi petreceam foarte mult timp.
Cred că-mi mai lipsește spiritul ludic pe care-l aveam atunci sau inconștiența cu care tratăm unele lucruri, o inconștiență specifică vârstei, dar care nu-mi dăuna atât de mult pe cât s-ar crede. Cu siguranță nu sunt singurul care simte aceste lucruri și cred că e normal să simt lipsa acestora uneori, având în vedere că am avut o adolescență frumoasă, lipsită de mari griji și nevoi, de care îmi aduc aminte cu bucurie de fiecare dată.
Dacă ar fi să-ți transmiți un mesaj ție de acum 20 de ani, care ar fi acela?
Îți mulțumesc frumos pentru seriozitatea și devotamentul cu care ai tratat lucrurile importante din viață, lucruri care m-au ajutat să mă formez, atât din punct de vedere personal, cât și profesional!
Din punct de vedere personal, cum ai descrie acești ultimi ani?
Consider că am avut o evoluție frumoasă, la care nici nu îndrăzneam să visez. Mi-am întemeiat o familie minunată, sunt înconjurat de oameni faini și devotați pe care mă pot baza necondiționat, mă simt apreciat și iubit, iar toate aceste lucruri mă fac să mă simt un om bogat și împlinit sufletește, lucrul care contează cel mai mult!
Cum te vezi peste 20 de ani?
Mă văd făcând aceleași lucruri pe care le îndrăgesc în prezent, poate cu înțelepciunea și răbdarea care vor veni odată cu trecerea timpului.
Nu sunt o persoană care să-și schimbe radical modul de viață, de aceea cred că peste 20 de ani voi fi schimbat doar fizic, probabil. Și poate ne vom muta într-o altă casă! Avem în plan să facem acest lucru, soția mea fiind pasionată de flori și grădinărit, iar în momentul de față spațiul pe care îl avem nu o ajută foarte mult în acest sens.
Oricum ar fi, sper să vorbesc cu voi și peste 20 de ani și să fiu la fel de mulțumit de tot ce mi s-a întâmplat în viață!
