Theo Rose, primul interviu după nuntă. Cine este bărbatul despre care spune că: „nici fără el nu mi-aș putea vedea viața”. Nu e vorba de Anghel Damian
Theo Rose (27 de ani) este o artistă și o mămică împlinită. Vedeta tocmai ce a luat prin surprindere pe toată lumea cu anunțul că s-a căsătorit cu tatăl copilului ei, regizorul Anghel Damian, și a avut parte de o ceremonie exact așa cum și-au dorit amândoi: „Așa cum am visat. Simplu și cu sens!", în secret.
Tânăra mămică a unui băiețel de un an și cinci luni se consideră acum mult mai responsabilă și organizată și se bucură din plin de fiul ei și de momentele pe care le petrece împreună cu micuțul. Ieri, Theo Rose a venit să își susțină partenerul de viață, pe Anghel Damian, chiar dacă ea nu joacă în "Tătuțu'", la proiecția celor două episoade prezentate în avans pentru jurnaliști la cinema. Theo Rose ne-a povestit cu această ocazie cum s-a redescoperit de când este mămică, cum face să se mențină atât de activă dar și faptul că și-ar mai dori o piesă cu Smiley și nu numai.
Cum ești, Teo? Mai poți? Mereu foarte activă și peste tot!
Da, pot, trăiesc. Iau vitamine dimineața, merg la canto fac vocalize.
Cu micuțul Sasha cum te descurci?
În fiecare zi petrec timp cu el, adică nu e zi pe care să nu o petrecem împreună în afară de weekend-uri când sunt plecată mai departe și atunci el trebuie să meargă la părinții mei.
La bunici?
Da, la bunici, trebuie, dar e o mare plăcere pentru el, că acolo e cea mai frumoasă viață, la țară.
S-a întâmplat să-l mai iei vreodată cu tine pe Sasha pe la concerte?
L-am luat odată la Cluj. La Cluj o are și Anghel pe bunica lui și atunci am locuit la ea și l-am lăsat cu Anghel cât am fost eu și am cântat în oraș. M-am întors, la fix, cât să îi dau să mănânce, a fost atunci o nebunie și am plecat când avea Sasha până în șase luni.
Anghel e și el destul de ocupat. Acum cu "Tătuțu'", se lansează pe 19 octombrie, pe Voyo.ro. Cum îl vezi? Cât de implicat îl vezi?
Ăsta e proiectul vieții lui, e proiectul lui de suflet. Asta pentru că a și lucrat cu niște oameni extraordinari, minunați. Și cred că a fost unul dintre marile lui visuri, să facă niște proiecte în care să lucreze cu profesioniști. Adică să nu trebuiască să facă neapărat compromisuri.
Ce a însemnat pentru tine “Clanul”?
Mi-a schimbat viața cu totul. De unde mi-a oferit o familie până în punctul în care mi-a oferit șansa de a arăta că există ceva veleități și în zona asta actoricească. Mi-a plăcut să mă descopăr așa. Nu e o miză pentru mine, evident. Mie îmi place să cânt cu asta mă ocup și eu o să rămân la partea asta. Dar mi-a deschis, așa, apetitul.Mi-a deschis apetitul și atunci, deși am primit propuneri în ultima vreme, le-am refuzat. Că n-am considerat că mi se potrivesc și nici timpul nu îmi permite să fac lucruri care nici nu mi se potrivesc. Adică abia am timp să le fac pe alea care mi se potrivesc și îmi plac.Așa că sunt deschisă în continuare pentru astfel de proiecte. Doar că le selectez mai cu atenție. Acțiunea din “Tătuțu” se petrece cu 20 de ani în urmă și atunci n-aveam de ce să joc și totuși e mai bine. Mi-au oferit și mie o pauză și uite, mai mare entuziasm să vin și să urmăresc episoadele, nu există. Eu astăzi n-aveam ce căuta aici. Eu am venit cu forța ca să văd și eu, pentru că Anghel nu-mi zice nimic acasă. Să stau așa într-o parte, sprijinită de un perete, să văd și eu serialul.
Cât de organizată ești tu? Cum îți prioritizezi timpul în ultima vreme?
În ultima vreme sunt organizată. Cert e că mă cam lasă memoria. Eu organizată sunt, doar că se întâmplă adesea să uit lucruri, chiar în timp ce le fac.
Ești foarte activă. Am văzut că și pe Instagram postezi în timp real. Nu știu cum le faci pe toate...
Am avut mult mai multă activitate pe Instagram, pe rețelele de social media, în general. Nu mai am același timp acum. Nu-mi pare neapărat rău. Că și mai răruț e mai drăguț. Am văzut eu. Înainte credeam că trebuie să postez mult ca să rămân acolo, în atenția oamenilor, să nu mă uite, mi-am dat seama că nu te uită lumea așa ușor. Dacă ai reușit să faci ceva, măcar un lucru suficient de relevant pentru ei, nu te uită. Te mai căută din când în când, îți mai dau un semn, te mai întreabă oamenii, „Ce faci, ești bine, mai trăieșți?”. Da, stați liniștiți, sunt bine, sunt dintr-una într- alta. Îmi place chestia asta și cred că am căpătat o relaxare de când cu copilul. Îmi dau seama că e ceva mai presus de orice poate fi, chiar și din zona profesională. Deși e un vis, copilul e familia.
Cum îți place să-ți descrii colaborarea asta cu Horia Brenciu? Că te văd așa, mereu interacționezi cu el.
Eu îl iubesc de mor. Nici fără el nu mi-aș putea vedea viața din punctul ăsta. E un om cu care mă sfătuiesc, cu care îmi place să petrec timp. Suntem foarte nebuni împreună, mai nebuni în spatele camerelor, deși oamenilor li se pare mult și ce văd din fața lor. Dar e o perioadă frumoasă și Horia e un om de la care am multe lucruri de învățat și cu care ți-e drag să-ți petreci timpul, fiindcă e plin de energie. E pozitiv. Eu când nu mai pot, el e cel care mă trage și mă ridică.
Cu ceilalți colegi de la “Vocea”, cum te înțelegi?
Foarte bine. Neașteptat de bine. Adică mi se pare că deja din sezonul ăsta ne-am și închegat cumva. S-au stabilit raporturile dintre noi. Știu cum sunt cu Tudor, știu cum sunt cu Irina. Chiar s-au legat niște chestii frumoase. Cu Smiley nu mai zic, chiar am rămas în niște relații minunate de când am fost noi doi pe aceleași scaune la “Vocea”. Adică sunt niște prietenii pe care eu le prețuiesc, că sunt niște oameni pe care i-am admirat tare și pe care am visat să-i cunosc cândva. Adică eu câteodată mă mai scutur așa. Stai că la un moment dat se pare că ți se cuvine orice interacțiune, orice chestie, orice colaborare de genul ăsta cu oameni de nivelul lor. Și după aceea mă scutur și îmi dau seama. „Stai, mă, așa, că tu ai visat să-i cunoști pe oamenii ăștia, revino-ți și bucură-te de toată treaba asta. Nu te mai plânge de oboseală sau de alte chestii!”.
Practic ești pe val. Ți s-au întâmplat lucrurile extrem de repede. Ești la un anumit nivel acum. Ți-ai dori să schimbi ceva în acest moment?
Nu, nu aș vrea să schimb nimic. Lucrurile s-au întâmplat repede în fața oamenilor, dar pentru mine lucrurile s-au întâmplat, aș zice, exact așa cum trebuie. Eu cred despre mine că n-am ars etape și în continuare caut să fug de treaba asta. Nu-mi doresc să ard etape. Vreau să respect niște pași. Vreau să simt că merită tot și că fac toate lucrurile la timpul potrivit.
La ce să te aștepte fanii tăi din punct de vedere muzical? Cu cine îți mai dorești un feat.? Nu știu, cu cine n-ai mai făcut...
Normal că îmi doresc cu Smiley, dar trebuie să stau la coadă, pentru că sunt mai mulți care își doresc un feat. cu el. Mă rog, mi-ar plăcea să cânt cu mulți artiști de la noi. Avem foarte mulți artiști buni. Nici nu vreau să zic prea multe nume, că după aia poate zic alții că pe ei nu i-am menționat. Îmi doresc să cânt cu mulți artiști de la noi. E unul dintre plăcerile mele mari. Mie îmi place să împart scena, o piesă, mi se pare că întotdeauna sună mai bine cu doi decât cu unul. Echipa de management nu înțelege treaba asta. Ei spun, „Bă, trebuie să mai scot și piese singură”. Este frumos, îți împarți energia cu altcineva. Adică e un plus pe care-l aduci și la tine. Și să compui cu cineva e un plus, adică e minunat.
Cum te-ai descoperit tu de când eșți mămică? Ce-ți place cel mai mult la tine? Cum te descurci?
E, culmea, deși eu m-am așteptat ca având un băiat să fiu mai băiețoasă. Și mi-am dat seama că băiatul meu m-a făcut să fiu mult mai feminină și că îmi doresc să mă vadă așa și că îmi place să mă văd așa. Și el mă admiră, mă ia acum, vine și mă apucă de față, așa, și mă pupă. Și mă vede în toate pozele și la televizor. Și are așa o mândrie, mă strigă. Îmi place, îmi place tare să fiu mai feminină. Cred că asta a schimbat și, mă rog, e toată treaba asta cu responsabilitatea. Eu o aveam și înainte și eram, am fost și un copil responsabil, dacă mă întrebi. Dar, de data asta e un instinct, e o intuiție mult mai ascunțită și mă bucur tare că am ocazia să fiu mamă.
Îi cumperi jucării non-stop lui Sasha, cum avem tendința să facem toate mămicile?
Nu, are și el jucării, destule. Adică nu vin în fiecare zi acasă cu câte ceva. Nu, sub nicio formă, că noi ne jucăm, noi ieșim afară, la aer. Mama și tata la țară îi cumpără tot felul de chestii. Da, îi cumpără din astea, roabă de jucărie, lopată de jucărie. Și mi se pare tare că are ocazia să joace în atâtea feluri. Noi ieșim la copii, ne jucăm cu alți copii și avem jucării, acolo, în parc, o grămadă. Acasă citim, cântăm, are niște cărticele muzicale pe care le adoră. Și imităm tot felul de animale, sunete. Acum a început să le recunoască, știe cum face orice animal. Adică descoperim deocamdată.
