Duminică, credincioșii sărbătoresc Lăsatul Secului pentru Postul Mare. Tradiții care atrag sporul în gospodărie
Duminică, 18 februarie, ne pregătim pentru misiunea de postire și pocăință. În această misiune, pe care trebuie s-o împlinim, nu suntem singuri. Duminică seara, 18 februarie, credincioşii ortodocşi sărbătoresc, cu bucurie și evlavie, Lăsatul Secului de brânză. În această zi se încheie Săptămâna albă, a brânzei, praznic care precede începutul Postului Mare al Sfintului Paşte care se încheie la data de 7 aprilie. În acest an, creştinii ortodocşi vor sărbători Învierea Domnului la data de 8 aprilie.
Istoria Sărbătorii
În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (18 februarie), credincioșii mai pot mânca bucate de dulce
Duminică, 18 februarie, este ultima zi când credincioşii mai pot mânca bucate "de dulce", de culoare albă (lactate, ouă și pește), înainte de Începutul Postului Mare al Paştelui sau al Patruzecimii, cel mai însemnat în religia ortodoxă.
Doar Postul Sfintelor Paști are două sărbători de Lăsata secului
În data de 11 februarie, în Duminica Înfricoşătei judecăţi, credincioşii ortodocşi au lăsat „sec de carne” şi, după această dată, cei care respectă postul, au renunțat să consume carne în hrana cotidiană, până la Sfântul Paște, la 8 aprilie. În duminica aceasta, a „Lăsatului Sec de brânză” ( 18 februarie), la masa sărbătorească se consumă doar bucate de culoare albă, deoarece Biserica acordă dezlegare la produsele lactate. Spre deosebire de celelalte posturi, orânduite peste an, înaintea celor mai importante praznice creştine, Postul Sfintelor Paşti este singurul care are două sărbători de Lăsata Secului : unul de carne şi altul de brânză, iar acesta din urmă este orânduit în ajunul începerii Postului Mare ( în acest an la data de 18 februarie).
Sărbătorile de Lăsatul Secului sunt pregătitoare pentru postitori
Ultimele zile dinaintea Marelui Post sunt destinate petrecerii. În acest timp, ”Mascații” colindă ca și la Crăciun la casele gospodarilor din comunitatea respectivă și sunt foarte critici cu cei pe care-i colindă. Spiritele celor adormiți, care rătăcesc în lumea noastră până la Sâmbăta lui Lazăr (31 martie) sunt îmblânzite cu Pomeniri ale morților în fiecare sâmbătă. Ambele sărbători de Lăsatul de Sec sunt etape pregătitoare pentru credincioşii care vor să urce cu voinţă şi cu multă smerenie, muntele ispitelor din perioada Postului Mare, cel mai greu Post din timpul anului care durează şapte săptămâni.
Duminica Lăsatului sec de brânză este destinată meditației
Duminica Lăsatului Sec de brânză, a Izgonirii lui Adam din Rai ( 18 februarie), este destinată meditaţiei, deoarece, datorită păcatului de a mânca din fructul oprit, omul a fost izgonit din Rai. Sfinții părinți spun că există șansa ca fiecare credincios să revină în Rai, pentru care a fost creat de Dumnezeu, împlinind restricțiile Postului și meditând la fapte bune. Praznicul din această duminică este împodobit cu o salbă de tradiţii, păstrate din vremuri îndepărtate, şi transmise din generaţie în generaţie.
Tradiţii pentru spor şi sănătate la Lăsatul sec de brânză
Se consumă ultimele preparate „de dulce"
Duminică, 18 februarie, se consumă, aşadar, ultimele bucate „de dulce" cu lactate şi ouă, pentru că de luni credincioşii intră într-o perioadă mai lungă de cumpătare şi de restricţii, care „Potoleşte trupul, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul şi îl înalţă", aşa cum spunea Ioan Gură de Aur.
În această zi, mulţi vor face un mic chef... ritual, gândindu-se că până la Paşte vor fi mai multe săptămâni de cumpătare alimentară, dar şi de evlavie, de reţinere de la îngurgitarea anumitor produse alimentare, de la alcool, fiind o etapă de abstinenţă binevenită din mai multe puncte de vedere.
Duminica iertării şi împăcării
Duminica Lăsatului Sec de brânză se numeşte Duminica iertării şi împăcării. Rudele, prietenii şi vecinii se vizitează şi îşi cer iertare unii de la alţii pentru eventualele greşeli, pentru a intra cu sufletul curat în post. Prin tradiţie, cei care se consideră vinovaţi aduc persoanei la care-şi cer iertare : prăjituri, cozonaci, nuci şi fructe, în semn de iertare. După amiaza, cei căsătoriţi îi vizitează pe naşii de cununie şi le urează sănătate şi post uşor.
Baterea Halviţei, o ceremonie veselă
Mai ales în sudul ţării, se practică un alt obicei în Duminica Lăsatului secului de brânză- Baterea halviţei. La această ceremonie veselă participă mai ales copiii şi adolescenţii. Halviţa este legată cu o sfoară şi este plimbată prin faţa tinerilor ,organizaţi pe echipe de câte doi, având mâinile legate la spate; fiecare participant la acestă întrecere încearcă să prinda bucata de halviţă cu gura, un lucru foarte dificil. Cel care prinde halviţa primeşte acea bucată drept recompensă.
Ceremonialul Mascaţilor are loc după asfințitul soarelui
Vergelul sau refenelele sunt petreceri care se desfăşoară la sate , tot în Duminica Lăsatului Sec de brânză. Sărbătoarea (un ceremonial al Mascaţilor) are loc după asfinţitul soarelui şi se referă la un schimb de replici şi de strigături satirice (refenele) între fetele bătrâne şi feciorii "tomnatici" care au rămas necăsătoriţi.
Pentru armonie în familie
În Muntenia, nurorile prepară plăcinte cu brânză dulce şi cu stafide pe care le dăruiesc soacrelor, pentru ca relaţiilor lor să rămână „dulci" în timpul postului.
Ajutor pentru familiile sărace cu mulți copii
La Lăsatul sec de brânză este bine să se păstreze o veche tradiție: credincioşii să acorde un ajutor familiilor sărace, cu mulți copii - șapte sticle cu lapte (care simbolizează cele şapte săptămâni de post), pentru ca acei copii să se bucure de o hrană mai bună în timpul Postului Mare.
Focurile purificatoare
În anumite sate din judeţul Covasna, s-a mai păstrat o veche datină a focurilor purificatoare: pe înserat, se aprind focuri pe dealuri. Această tradiţie semnifică purificarea atmosferei în comunitatea respectivă prin alungarea forţelor răului şi perpetua renaştere la viaţă. Flăcăii adună lemne uscate şi pregătesc un rug mare, dansează şi chiuie în jurul lui. Totodată, există obiceiul să se dea foc şi unei roţi de căruţă sau unei roţi făcută din nuiele. De aceasta se leagă paie cărora li se dă foc şi roata este împinsă la vale să se rostogolească. Astfel, duhurile rele sunt alungate de puterea purificatoare a focului din acea comunitate.
Tradiție împlinită în Joia furnicilor
În unele sate din Muntenia, mai ales vârstnici, mai practică un ritual pentru a avea spor în gospodărie. Ritualul se împlinește în Joia Furnicilor, situată în Săptămâna Albă, și femeile respectă datina străveche prin care oferă ofrande furnicilor. Gospodinele prepară o turtă din făină sau mălai, pe care o ung cu unt sau cu brânză și o pun pe un muşuroi. Prin tradiţie, împlinind acest ritual, se spune că insectele sunt îmblânzite şi nu vor mai face pagube gospodarilor în timpul verii.
Legarea grânelor, o tradiție pentru spor în gosposdărie
Și Legarea grânelor este o tradiție practicată şi astăzi de Lăsata Secului, pentru ca păsările şi alte dăunătoare să nu distrugă recolta gospodarilor. Tradiţia trebuie urmată întocmai, aşa cum a fost lăsată din moşi-strămoşi: în această zi, când se practică acest ritual, nimeni din gospodăria respectivă nu trebuie să pună mâna pe cereale şi nici să le dea păsărilor şi animalelor să mănânce. Se spune că, dacă se încalcă tradiţia, recolta va fi distrusă pe câmp de păsări şi de dăunători. Ritualul se încheie abia seara, când gospodina iese în curte casei ţinând în mână mai multe feluri de grăunţe. Cu ochii închişi, aceasta aruncă multe grăunţe păsărilor din ogradă şi spune: "Cum eu nu văd acuma nimic, aşa să nu vadă nici păsările holda mea".
