Joi, 17 mai, creștinii sărbătoresc : Înălțarea Domnului ( Ispasul) Ziua Eroilor
Istoria sărbătorii Înălţarea Domnului este una dintre cele mai mari sărbători creştine orânduită în amintirea zilei când Mântuitorul Iisus Hristos s-a urcat la ceruri. La 40 de zile de la Învierea Domnului, creştinii ortodocşi sărbătoresc Înălţarea Domnului, un eveniment important din viaţa pământeană a Mântuitorului Hristos .
Praznicul este cinstit totdeauna într-o zi de joi, la un interval de şase săptămâni de la Paşti. În ziua praznicului, creştinii se salută cu urarea „Hristos s-a înălţat" şi „Adevărat s-a înălţat!" Înălţarea la cer a Mântuitorului Iisus s-a petrecut pe Muntele Măslinilor, în prezenţa apostolilor şi a doi îngeri. În popor, sărbătoarea este cunoscută sub denumirea de Ispas, cuvânt de provenienţă latină (Spasiteli), care se traduce (Mântuitorul).
În timp, mai multe surse ne-au prezentat amănunte despre marele praznic al Înălţării Domnului : În cea mai veche menţiune referitoare la acest eveniment creştin „Despre Sărbătoarea Paştilor", Eusebiu din Cezareea ne spune că Înălţarea era sărbătorită în Orient în a 50-a zi după Înviere, o dată cu Rusaliile; astfel, sărbătoarea Înălţării încheia perioada pascală a Cincizecimii. Evenimentul biblic al Înălţării Domnului a fost relatat şi în Evangheliile lui Marcu şi Luca.
Împărăteasa Elena a început construcția Bisericii Eleona
Sărbătoarea a căpătat o importanţă deosebită când împărăteasa Elena a început construcţia Bisericii Eleona, pe Muntele Eleonului (Măslinilor), pe locul de unde Iisus s-a înălţat la cer. Sfântul lăcaş a fost finalizat de împăratul Constantin cel Mare, în memoria mamei sale, împărăteasa Elena. În acele vremuri, Înălţarea era sărbătorită cu mare fast, începând de la miezul nopţii. Deşi în zilele noastre Biserica Eleona este în ruină, în ziua marelui praznic se adună aici credincioşi şi clerici de diferite confesiuni, iar Sfânta Liturghie se săvârşeşte pe altare portative.
Învăţăturile lui Iisus, după Înviere
Timp de 40 de zile de la Înviere, Iisus s-a arătat Apostolilor Săi convingându-i că El a înviat cu adevărat, dar şi de faptul că El este prezent alături de ei. În acest mod, Iisus voia să le dovedească ucenicilor că nu s-au întâlnit cu o nălucă. Mai mult, timp de 40 de zile, Iisus le-a dat acestora ultimele învăţături, a mâncat alături de ei „o bucată de peşte fript şi o bucăţică dintr-un fagure de miere", potrivit Evangheliei lui Luca (24, 42). În acest interval, Iisus i-a asigurat pe apostoli că va fi mereu alături de ei şi de toţi cei botezaţi în religia creştină, cu toate că misiunea lui pe pământ se încheie. De asemenea, Iisus şi-a încredinţat ucenicii de importanţa rolului pe care ei îl vor juca în propovăduirea credinţei creştine. „Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetatea Ierusalimului, până când o să vă îmbrăcaţi cu puterea de sus"( Luca , 49). În continuare, în relatările referitoare la ultimele clipe petrecute de Iisus în compania ucenicilor, Evanghelistul Luca spune :"Şi i-a dus afară până spre Bretania, şi ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat, s-a îndepărtat de ei şi s-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu mare bucurie".
Sărbătoarea Înălţării Domnului reprezintă şi garanţia înălţării noastre spirituale: „Eu când mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine", (Ioan 12, 32)
Înălţarea Domnului Iisus la cer are şi alte simboluri spirituale: aceasta este un eveniment esenţial din viaţa Mântuitorului, dar în acelaşi timp, sărbătoarea reprezintă şi înălţarea omului de la stadiul de umilinţă la statutul de fiinţă liberă, creată de Dumnezeu, îndumnezeită de acesta.Semnificaţia cifrei 4 în legendele biblice
Înălţarea Domnului este orânduită după 40 de zile de la Paşte şi este prăznuită în ziua de joi, a patra zi din săptămână. Semnificaţia cifrei 4 se reflectă şi în legendele biblice, referitoare la evenimentul Înălţării: Există patru Evanghelii, patru puncte cardinale, patru faze ale lunii, patru anotimpuri. În scrierile bisericeşti, făcându-se o analogie cu această cifră -simbol, se spune că, după 40 de zile, Iisus se înalţă şi începe să vegheze asupra întregului univers.
După Sfânta Liturghie, se oficiază slujbe de Pomenirea eroilor neamului.
La sărbătoarea Înalţării Domnului, după Sfânta Liturghie, vor fi oficiate, slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate lăcaşurile de cult ortodoxe : catedrale, biserici, mănăstiri, în cimitire, la troiţele şi la monumentele eroilor din ţară şi străinătate. Pomenirea eroilor neamului românesc la praznicul Înălţării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920. Ulterior, această decizie a fost consfinţită de alte hotărâri sinodale în anii 1999 şi 2001, care au proclamat praznicul Înălţării Domnului la cer ca sărbătoare naţională bisericească. De asemenea, Legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război, a proclamat Înălţarea Mântuitorului Hristos-Ziua Eroilor, ca sărbătoare naţională a poporului român.
În ziua praznicului sunt pomeniți ostașii din toate timpurile
La slujbele de pomenire a eroilor neamului sunt pomeniţi ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea poporului român.
Despre slăvitul eveniment religios, părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Capitală ne spune: „Înălţarea Mântuitorului Hristos este începutul universalităţii creştine. Prin Înălţare, Iisus i-a trimis pe ucenii Săi să propovăduiască Cuvântul Evanghelic (cel Bun), potrivit citatului din Evanghelia după Matei (26-28): Mergând, învăţaţi toate neamurile, până la marginile pământului, botezîndu-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh".Amin. Prin Înălţarea Sa, Hristos ne arată calea. Să începem a dezlipi inimile noastre de la pământ, unde nu avem cetate statornică. Să urmăm această cale cât mai avem vreme şi să luptăm cu tărie pentru acele locuri sfinte şi binecuvântate, ce ne-au fost făgăduite de Domnul Iisus în timpul şederii Sale pe pământ
