La 17 ianuarie, creștinii îl prăznuiesc pe Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, un vestit făcător de minuni
Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, cel mai popular ascet, întemeietorul monahismului și un vestit făcător de minuni, este prăznuit în lumea creștină la 17 ianuarie. Și în zilele noastre, în lumea creștină, Sfântul Antonie este considerat ocrotitorul orfanilor şi al oamenilor săraci, ajutându-i de grabă pe cei care se roagă cu credinţă şi-l cheamă în ajutor.
În tradiția monahală, Cuviosul Antonie cel Mare este apreciat drept cel mai popular ascet. Totodată, împreună cu Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare, Cuviosul Antonie cel M este considerat ca fiind întemeietorul monahismului creștin.
Istoricul sărbătorii
Cuviosul Antonie cel Mare s-a născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc, în anul 251, într-o familie de ţărani creştini înstăriţi. În copilărie, Sfântul îi însoţea pe părinții lui la biserică și nu-și petrecea timpul alături de copiii de vârsta lui. El a învăţat de la părinţi şi de la bunici credinţa în Hristos. După moartea părinţilor, pe când el împlinise vârsta de 20 de ani, s-a ocupat de educaţia sorei sale minore.
Tânărul Antonie a fost impresionat de cuvântul Evangheliei
Convertirea lui s-a petrecut într-o zi de miercuri, în timpul Liturghiei, când tânărul Antonie a fost impresionat de cuvântul Evangheliei, rostit de preot în biserică: „De voieşti să fii desăvârşit, mergi, vinde avuţiile tale şi urmează Mie (Matei 19,21).
Antonie și-a împărțit averea săracilor
După cuvintele moralizatoare, auzite în Biserică, Antonie a urmat îndemnul Evanghelistului. Şi-a împărţit partea sa de avere săracilor. Mai târziu, a procedat la fel cu moştenirea sorei lui, pe care a lăsat-o în grija unei comunităţi de fecioare. Cuviosul a urmat o vreme sfaturile unui ascet bătrân, care l-a iniţiat în tainele pustniciei. După această iniţiere, Cuviosul s-a retras într-o colibă la marginea satului natal Coma. În anul 285, când a împlinit vârsta de 35 de ani, Sfântul Antonie s-a stabilit într-o fortăreaţă izolată numită Pispir, la marginea deşertului din Munţii Tebaidei, unde a trăit până-n anul 306.
A dorit să trăiască izolat de lume
Antonie a dorit să trăiască izolat complet de lume, după modelul pustnicilor deşertului, ducând o viață foarte aspră. Contemporanii lui spuneau că ascetul Antonie primea pâine prin acoperişul casei, de două ori pe an, deoarece uşa fortăreței lui era zidită. Ucenicii lui au dus o luptă de convingere susținută pentru ca Antonie să părăsească fortăreața în care locuia, deoarece invazia triburilor barbare reprezentau un real pericol pentru viața ascetului. În timp, s-a dus vestea despre viaţa aspră pe care Cuviosul o ducea, iar contemporanii îl considerau părintele spiritual al călugărilor din multe colonii monahice din deşertul Egiptului.
A călătorit în Alexandria în timpul persecuțiilor romane
În jurul anilor 310, Cuviosul Antonie a făcut o călătorie la Alexandria pentru a-i încuraja pe creştinii prigoniţi, în timpul domniei împăratului roman Maximian. Timp de 85 de ani cât a viețuit în pustiu, ascetul Antonie a tămăduit bolnavii şi i-a vindecat pe cei demonizaţi.
Antonie le răspundea în scris tuturor creștinilor
Contemporanii Cuviosului au lăsat dovezi despre preocuparea Sfântului de a le răspunde în scris tuturor credincioşilor, din toate categoriile sociale, care-i cereau un sfat.
Sfântul Antonie a trăit 105 ani
Marele pustnic a trecut la viaţa veşnică în anul 356, când împlinise vârsta de 105 ani. El a lăsat în urmă un număr impresionant de ucenici asceţi în lumea întreagă, cărora le-a lăsat următorul cuvânt de învăţătură : ”Să creadă în Iisus şi să fugă de ispitele şi de înşelăciunile diavoleşti”.
Ucenicii au înălțat o mănăstire în memoria sa
După moartea Cuviosului, ucenicii săi au construit o mânăstire pe locul unde mentorul lor spiritual şi-a petrecut ultimii ani de viaţă. Din păcate, sfântul lăcaş a fost distrus de atacurile turcilor şi beduinilor din zonă, dar slujbele se desăvârşesc şi acum după modelul lăsat de marele pustnic.
Ucenicii au respectat Testamentul părintelui lor spiritual
Înainte de a muri, Sfântul Antonie a lăsat ucenicilor săi un testament prin care le cerea să fie îngropat într-un loc secret care să nu fie descopit de nimeni. Ucenicii au respectat întocmai dorinţa părintelui lor duhovnicesc și au îngropat trupul Cuviosului într-un loc secret și, secole de-a rândul, nimeni nu l-a descoperit. El a vrut să rămână secret mormântul lui, pentru că nu voia ca trupul lui mumifiat să fie slăvit de urmaşi.
Opinia cercetătorilor referitoare la mormântul Cuviosului
În urma cercetărilor făcute în ultimii ani, pentru restaurarea Mănăstirii Sfântului Antonie din Egipt, constructorii au ajuns la concluzia că mormântul cu moaştele Sfântului s-ar afla sub Sfânta Masă a bisericii centrale a mănăstirii. Respectând dorinţa Cuviosului, care le spunea ucenicilor în testament:"Voi îngropaţi trupul meu, nimeni să nu ştie locul, afară de voi singuri. Iar eu, la Învierea morţilor, îl voi lua nestricăcios de la Mântuitorul".
Sfântul Atanasie cel Mare a scris viaţa pusnicului Antonie
După moartea Cuviosului, biograful şi ucenicul său, Sfântul Atanasie cel Mare, Arhiepiscopul Alexandriei (295-373) a lăsat în scris creştinătăţii viaţa Cuviosului Antonie, folosind îndeosebi propriile-i amintiri şi însemnări. Sfântul Atanasie preciza în scrierile sale: “Sfântul Antonie priveghea atât de mult, că de multe ori petrecea toată noaptea fără să doarmă şi aceasta făcând-o nu o dată, ci de multe ori, astfel că se minunau toţi de el. Mânca o singură dată pe zi după apusul soarelui. Dar se întâmpla să mănânce şi numai o dată la două zile, iar de multe ori la patru zile. Iar mâncarea lui era pâinea şi sarea; şi bea numai apă. Pentru dormit se îndestula cu o rogojină. Dar de cele mai multe ori se întindea pe pământ".
Tradiţii pentru spor şi sănătate
Se practică postul de trei zile și postul negru
Pentru împlinirea unei dorinţe, în mediul rural mai ales, se posteşte timp de trei zile, iar în ziua praznicului se practică postul negru.
Pentru vindecare, se împlinește postul în zilele de miercuri
Pentru vindecarea de boli grave, credincioșii bolnavi practică postul în fiecare zi de miercuri, ziua care aminteşte de convertirea Cuviosului.
În fiecare zi de marţi, Biserica Sfântul Antonie cel Mare, situată lângă Curtea Veche din Bucureşti, este neîncăpătoare. Aici vin să se roage mii de credincioşi, majoritatea tineri. Biserica este cel mai vechi lăcaş de cult, construit în Capitală de domnitorul Mircea Ciobanul, prin anul 1559. Mai târziu, în data de 23 martie 1847, în timpul unui incendiu, o bună parte din construcţie a fost afectată. Cam în aceeaşi vreme, o bisericuţă cu hramul Sfântul Antonie, situată în apropiere, unde se închinau puşcăriaşii, a fost distrusă complet de un incendiu.
Icoana Sfântului Antonie
Martorii oculari din acea vreme spun că, într-o zi de marți, dintre ruine a fost salvată în mod miraculos o icoană a Sfântului Antonie. Icoana făcătoare de minuni a fost dusă la biserica situată lângă Curtea Veche care, pe atunci, se numea Buna Vestire. Acum, sfânta icoană este aşezată lângă catapeteasmă și zeci și zeci de credincioși se roagă la Sfântul Antonie să-i ajute și să-i scape de necazuri.
Novenele împlinesc dorințele creştinilor
Rugăciunile făcute în sfântul lăcaş, timp de nouă săptămâni consecutiv, ajută la împlinirea dorinţelor rostite de creștini. Există numeroase dovezi care demonstrează că rugăciunile credincioșilor care au împlinit acest ritual, cu novene, s-au împlinit: sănătatea, liniștea sufletească și sporul au revenit în viața lor.
Marțea, credincioții se adună în Biserica Sfântul Antonie cel Mare
În fiecare zi de marţi, numărul creştinilor care vin la Biserica Sfântul Antonie cel Mare, lângă Curtea Veche din Bucureşti, să-i ceară ajutorul Cuviosului, este impresionant.
