La 29 august Biserica Ortodoxă prăznuiește cu evlavie Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul- Istoria sărbătorii
În ziua de 29 august, creștinii din lumea întreagă prăznuiesc cu evlavie şi tristeţe decapitarea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, cel care a dezvăluit lumii, pentru prima dată, că Iisus este Mesia, trimis de Dumnezeu pe pământ. Sfântul Ioan Botezătorul a fost ultimul mare profet al Vechiului Testament, dar şi Sfântul care a făcut trecerea spre Noul Testament.
Praznicul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul este o zi de doliu
Praznicul închinat în această zi Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul este o zi de doliu şi de post aspru, fiind și ultima sărbătoare importantă din anul bisericesc, care se încheie la data de 31 august.
Pentru creștinătate, Sfântul Ioan este un model de viaţă spirituală
Ioan Botezătorul rămâne pentru creștinătate un profet și un model de viață spirituală ireproșabilă, prin concepţia sa despre morala creștină și prin moartea sa martirică. În predicile sale, Sfântul Ioan îi îndemna pe contemporani să lupte până la moarte împotriva păcatului, să respecte dreptatea şi să asculte Legea lui Dumnezeu. Numai cu acest mod de viață, un creștin poate să înainteze în virtute.
În ziua praznicului, Biserica cinsteşte moartea martirică a Profetului
Praznicul închinat morţii martirice a Proorocului Ioan Botezătorul, considerat cel mai mare dintre profeţi, cel mai mare postitor dintre oameni, este o zi de doliu și de post aspru. În ziua de 29 august, când se pomeneşte sfârşitul tragic al Sfântului Ioan, un apostol al pocăinţei, Evanghelia după Matei aminteşte cum îi mustra pe cărturari şi pe farisei Proorocul care striga în pustiu, numindu-i pe aceștia năpârci şi pui de şerpi: ”Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor (Matei 3,2).
Istoria sărbătorii
Pentru Ioan Botezătorul, cel care a propovăduit pocăinţa, cea mai importantă şcoală de formare duhovnicească a fost Pustiul Iodanului. În acelaşi timp, Sfinţii părinţi consideră că Ioan Botezătorul este cel dintâi model de viaţă călugărească. Cuvântul Proorocului Ioan era îndrăzneţ şi acesta nu l-a cruţat nici pe regele Irod Antipa, Tetrahul Galileei, pentru păcatul său de a se căsători cu Irodiada, soţia fratelui său, Filip, când acesta era în viaţă.
Sfântul Ioan l-a criticat pe rege pentru adulter
Ioan a mers la rege şi l-a criticat aspru pentru adulterul cu Irodiada, soția fratelui său. Au rămas în documentele creştinismului vorbele moralizatoare ale Proorocului: ” Nu ţi se cade ţie să ai de soţie pe femeia lui Filip, fratele tău !”
Sfântul Ioan a fost închis de rege
Din Evanghelie aflăm că, pentru curajul de a-l critica aspru pe Irod Tetrarhul, pentru adulterul cu Irodiada, soţia fratelui său, Sfântul Ioan a fost închis de rege în pivniţele Palatului Maherus. Şi astfel, pentru Sfântul Ioan au început zile pline de suferinţă. De atunci, Ioan Botezătorul pornise pe drumul martirilor şi jerfei. Datorită criticilor moralizatoare primite din partea Proorocului, Irodiada nutrea o ură puternică împotriva acestuia și aştepta un prilej de răzbunare.
La ziua de naștere a regelui Irod, Irodiada s-a răsbunat
Irod şi-a sărbătorit ziua de naştere cu mare fast, în apropierea sărbătorii de Paşte şi la această aniversare au fost invitaţi toţi nobilii regatului. Pentru Irodiada era momentul potrivit să se răzbune. Cu acest prilej, Salomeea, fiica Irodiadei din căsătoria cu Filip, fratele regelui, a dansat cu voluptate în faţa oaspeţilor; ea a fost admirată de nobilii invitaţi la ospăţ şi mai ales de regale Irod. Acesta i-a promis, drept recompensă, că-i îndeplineşte orice dorinţă, chiar şi o jumătate din regat. Sfătuită de mama sa, Irodiada, tânăra Salomeea i-a cerut regelui drept răsplată să i se aducă, pe un taler de aur, capul Sfântului Ioan Botezătorul. Documentele vremii menționează că Irod a fost uimit şi derutat când a auzit că trebuie să-i împlinească Salomeei această dorinţă, dar el trebuia să-şi respecte jurământul.
Irod trebuia să-și respecte promisiunea
Oaspeţii regelui, toţi nobilii din regat, au fost martorii acelui eveniment şi aşteptau cu multă curiozitate să vadă în ce măsură Irod îşi respectă promisiunea. Datorită acestui context, sentinţa a fost executată imediat. Un soldat l-a decapitat pe Sfântul Ioan chiar în faţa temniţei din palatului Maherus. Capul însângerat al Proorocului a fost adus pe un platou de aur. Atunci, Salomeea i-a dat Irodiadei mult aşteptatul trofeu.
De teamă, Irod a fost prevăzător…
Irod se temea, totuşi, că Ioan ar putea să reînvie, dacă trupul ar fi fost îngropat alături de cap. De aceea, fiind prevăzător, regele le-a dat ucenicilor Sfântului Ioan doar trupul acestuia. Cu toţii, au mers în cetatea Sevastia şi l-au îngropat. După ce au împlinit acel ritual creștinesc, ucenicii Sfântului Ioan au mers la Iisus şi i-au mărturisit sfârşitul mucenicesc al Proorocului.
Capul Profetului, îngropat de Irodiada
În secret, capul Sfântului Ioan a fost îngropat de Irodiada în curtea locuinţei sale, la mare adâncime. Potrivit tradiţiei creştine, Ioana, soţia lui Huza, economul lui Irod, ştia locul unde Irodiada a îngropat capul Profetului. Ioana a avut curajul și, în mare taină, ea l-a dezgropat şi l-a pus într-un vas de lut pe care l-a înhumat, în Muntele Eleonului (Muntele Înălţării).
Despre istoria zbuciumată a moaştelor Sfântului Ioan
Capul Sfântului Ioan Botezătorul se numără printre cele mai venerate moaşte. Tradiţia Bisericii menționează istoria zbuciumată a Capul Sfântului Ioan care a fost „pierdut” de trei ori şi tot de atâtea ori a fost găsit, „ aflat”. În calendarul ortodox sunt rânduite datele de prăznuire ale celor trei „Aflări”(descoperiri) ale Capului Sfântului Ioan: pe 24 februarie-„Întâia şi a Doua Aflare”a Capului Sfântului Ioan Botezătorul, iar pe 25 mai se omagiază a treia „Aflare”a Capului Sfântului Ioan.
Relatări despre cum s-a petrecut Prima „Aflare”
După mulţi ani de la îngroparea Capului Profetului, un proprietar bogat şi credincios s-a călugărit sub numele de Inochentie. Ajuns pe Muntele Eleonului, el și-a construit acolo o chilie. Apoi, acesta a dorit să zidească în apropierea chiliei şi o bisericuţă. În timp ce săpa pentru temelia sfâtului lăcaş, Inochentie a găsit vasul de lut care ocrotea Capul Sfântului Ioan. Călugărul l-a păstrat în bisericuţa sa, până când a intuit că va trece la cele veşnice. De teamă că va fi pângărit de păgâni, călugărul l-a îngropat din nou acolo unde l-a găsit. În timpul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, Profetul Ioan s-a arătat în visul a doi călugări şi le-a cerut să-i dezgroape capul. Această dorință a Profetului, este considerată „Prima Aflare” a veneratului cap.
Relatări despre A doua „Aflare” a Capului Sfântului Ioan
După ce Sfântul Ioan le-a dezvăluit călugărilor locul unde este îngropat capul său, cei doi monahi i-au îndeplinit dorinţa Profetului. Au dezgropat moaştele şi le-au purtat într-un sac, oriunde mergeau. După un timp, călugării s-au împrietenit cu un olar şi i-au dat acestuia sacul, să aibă grijă de el. Cu acest prilej, Sfântul Ioan s-a arătat şi în visul olarului, cerându-i acestuia să fugă de călugări. Olarul a ocrotit moaştele Sfântului, care i-au adus acestuia multe bucurii. Când şi olarul a intuit că nu mai are mult de trăit, el a pus capul Sfântului Ioan într-o raclă pe care i-a încredinţat-o surorii sale.
Minunile făcute de moaște și călugărul mincinos
La rândul ei, sora olarului a dăruit vasul cu preţioasele moaşte călugărului Eustatie, care locuia într-o peşteră. Aici, moaştele au făcut numeroase minuni, iar călugărul le spunea credincioşilor, care veneau să se roage la el, că toate minunile sunt rodul puterilor sale. Aflând că va fi trimis în exil, călugărul Eustatie a îngropat moaştele .
O stea călăuzitoare la A treia „Aflare”a Capului Sfântului Ioan
După un timp, peştera unde a locuit Eustatie a fost ocupată de mai mulţi călugări credincioşi, care au înălţat în apropiere o mânăstire. Prin anul 452, arhimandritul Marcel, stareţul mănăstirii, a văzut în apropierea oraşului Emesa un foc foarte mare, în timpul unei slujbe. După multe căutări, urmând o stea călăuzitoare, călugării au descoperit cinstitul odor, care a fost aşezat în biserica cetăţii Emesa din Siria .
Cruciații au luat o parte din moaște
În vremea luptei împotriva icoanelor, Capul Sfâtului a fost îngropat alături de trupul Sfântului Ioan Gură de Aur în Cetatea Comani. În timpul împăratului Mihail, odorul a fost dezgropat şi dus la Constantinopol, în Biserica Sfântului Ioan, în anul 860.
În catedrala orașului Amiens, părticele din moaștele Botezătorului
După mai bine de trei secole, în anul 1204, cruciaţii au pătruns în sfântul lăcaş şi au luat o parte din capul Sfântului Ioan Botezătorul. Moaştele luate de aceştia au fost duse în Catedrala oraşului Amiens, în Franţa, unde sunt venerate şi astăzi de credincioşi.
„Sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul este pentru creştinătate un eveniment dureros, este apogeul păcatului şi desfrâului de atunci al regelui Irod Antipa. Acel moment a culminat cu o crimă oribilă pe care , an de an, biserica o reiterează. Praznicul acesta reprezintă un moment de gândire în profunzime morală, pentru a ne feri, cât putem, de păcatul desfrâului şi al uciderii. Tocmai pentru aceasta, Biserica socoteşte ca ziua de 29 august s-o sărbătorim prin post şi rugăciune”, ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu).
