La data de 16 august sunt prăznuiți Sfinții Martiri Brâncoveni
La data de 16 august, Ortodoxia îi prăznuiește pe sfinții martiri Brâncoveni : Constantin Brâncoveanu cu fiii săi : Constantin, Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ianachie. În ziua de prăznuire , numeroși credincioși din Capitală și din județele limitrofe, au participat la slujba oficiată la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București și au aprins o lumânare la mormântul voievodului martir Constantin Brâncoveanu , exemplu de credință păstrată până la jertfe supremă.
Domnitorul Constantin Brâncoveanu s-a urcat pe tronul Munteniei în anul 1688 și a domnit mai bine de un sfert de veac. La începutul domniei, sale în anul 1688 a apărut Biblia în limba română, numită ”Biblia de la București”. În continuare, domnitorul a marcat istoria românilor prin numeroase ctitorii ( printre care Mănăstirea Hurezi ), prin protecția acordată tiparului și școlilor din Muntenia și din Transilvania , prin înființarea unei noi Academii Domnești în București. Preocupat de cultura românilor, Domnitorul Constantin Brâncoveanu a transformat școala de la Sfântul Sava în ”colegiu public pentru pământeni și străini”, cu o programă de învățământ asemănătoare instituțiilor de grad superior. În același timp,. Domnitorul el a apărat Ortodoxia în țară și în străinătate.
De-a lungul secolelor, martirajul Brâncovenilor a impresionat lumea creștină...
La data de 25 Martie 1714, voievodul Constantin Brâncoveanu a fost mazilit de turci și a fost dus cu familia la Istambul. Aici a fost închis în temnița ” Șapte Turnuri” și, până în vara acelui an a fost torturat și obligat să mărturisească unde avea ascunși banii, deoarece turcii îl numeau "Altân Bei", adică Prințul Aurului. După numeroase torturi, turcii au aflat unde a depus Domnitorul aurul la Veneția și, firește, că i-au luat banii.
În ziua praznicului de Adormirea Maicii Domnului, la 15 august 1714, când Domnitorul împlinea 60 de ani, iar Doamna Maria își serba onomastica, Constantin Brâncoveanu a fost dus la locul de osândă- Ialy Chisc (Chioșcul Mării).
La locul de osândă erau prezenți sultanul Ahmed al III-lea, marele vizir Gin Ali, dar și reprezentanții "creștinătății” apusene din Franța, Anglia, Imperiul Habsburgic, Rusia și numeroși curioși. Osândiților li s-a îngăduit să-și facă o rugăciune ; apoi sultanul le-a propus să treacă la mahomedanism pentru a-și salva viața.
În documentele vremii a fost menționat răspunsul demn al Domnitorului : "Împarate ! Averea mea, cât a fost, tu ai luat-o, dar de legea mea creștină nu mă las ! În ea m-am născut și am trăit, în ea vreau să mor. Pământul țării mele l-am umplut cu biserici creștinești și, acum, la bătrânețe să mă închin în geamiile voastre turcești ? Nu, Împărate ! Moșia mi-am apărat, credința mi-am păzit.
Domnitorul a refuzat să treacă la mahomedanism
În credința mea vreau să închid ochii, eu și feciorii mei". Apoi Domnitorul ș-a încurajat fiii astfel : "Fiilor, aveți curaj ! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta pământeasca. Nu ne-au mai rămas decât sufletele; să nu le pierdem și pe ele, ci să le aducem curate în fața Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru !"
Sultanul a dat semnalul execuției
După ce a ascultat refuzul demn al Domnitorului de a trece la mahomedanism, sultanul a dat semnalul execuției și primul a fost decapitat vistiernicul Ianache ; apoi au urmat copiii Domnitorului: Constantin, Ștefan, Radu și micuțul Matei (11 ani). Cel mic , înspăimântat de cele văzute, a avut un moment de derută, dar Domnitorul l-a încurajat și copilul i-a spus gâdelui: ” Vreau să mor creștin: Lovește!”.
În timpul acestor execuții, Domnitorul, șocat de durere murmura: : "Doamne, fie voia Ta". Gâdea i-a tăiat și lui capul . Referitor la acest eveniment dramatic, Nicolae Iorga nota : "La capătul celei mai zguduitoare tragedii, ce nu are pereche în analele sângeroase ale sultanilor de odinioară, numai atunci s-a pus capăt celor mai strașnice clipe pe care le poate suferi vreodată un suflet omenesc. Capul Domnului nu s-a putut dezlipi de trup, la lovitura nedibace, poate miloasă a călăului, și, grămada, trupul bătrânului părinte a căzut în țărâna udată de sângele tuturor copiiilor săi". După cumplitul eveniment dramatic, cele șase trupuri decapitate au fost aruncate în apele Bosforului, iar capetele victimelor au fost "purtate în prăjini" pe ulițele cetății. În final, și capetele victimelor au fost aruncate în mare. Cu timpul, creștinii pioși au pescuit trupurile brâncovenilor și le-au înmormântat, pe ascuns, în biserica Adormirii Maicii Domnului din insula Halchi. Osemintele Voievodului-Martir au fost aduse în țară de soția sa, Doamna Maria, în anul 1720 și îngropate pe ascuns în biserica Sfântul Gheoghe-Nou din Capitală. Păstrând o discreție absolută, mormântul Domnitorului a fost acoperit de o placă de marmură albă, fără să se menționeze un nume, iar identificarea s-a făcut abia în anul 1914 când în sfântul lăcaș s-a descoperit o candelă de argint care purta înscriptia : "Aici odihnesc oasele fericitului Domn, Io, Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod".
Au fost oficiate parastase oficiale
După două secole de la martirajul brâncovenilor, la 15 August 1914, Mitopolitul Primat dr. Conon Aramescu a săvârșit primul parastas oficial la mormântul Voievodului, iar a doua pomenire oficială a avut loc la data de 21 Mai 1934; atunci, sicriul cu moaștele Domnitorului a fost depus în Catedrala Patriarhală și Patriarhul de atunci, dr. Miron Cristea, a săvârșit un parastas în prezența Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și a Familiei Regale. Așa cum se menționează în documentele Ortodoxiei, a treia comemorare oficială a avut loc la data de 29 Octombrie 1988 când s-au împlinit trei secole de la urcarea pe tron a Domnitorului Constantin Brâncoveanu, iar slujba de pomenire a fost oficiată de mai mulți ierarhi și preoți în frunte cu Prea fericitul Patriarh Teoctist.
La data de 20 iunie 1992, Biserica Ortodoxă Română i-a canonizat pe Martirii Brâncoveni și a stabilit ca zi de pomenire data de 16 August (și nu pe data de 15 august, pentru a nu coincide cu praznicul Adormirii Maicii Domnului).
