Pe 8 aprilie, în Biserica Ortodoxă este sărbătorită Învierea lui Lazăr ( Sâmbăta Floriilor)
Sâmbătă, 8 aprilie, cu o zi înainte de Duminica Intrării lui Hristos în Ierusalim (Duminica Floriilor), în Biserica Ortodoxă este sărbătorită Învierea lui Lazăr. Cele două zile de prăznuire : Învierea lui Lazăr și Duminica Floriilor reprezintă o punte de legătură între Postul Paştilor şi Săptămâna Patimilor.
Această sâmbătă este ultima din Postul Mare când se face pomenirea morților din familie.
Istoricul sărbătorii
Sâmbătă, 8 aprilie, Biserica Ortodoxă cinsteşte una dintre cele mai mari minuni săvârşite de Iisus Hristos în viaţa pământeană, învierea lui Lazăr. Evenimentul religios care s-a petrecut în localitatea Betania, unde Lazăr, prietenul lui Iisus, murise de patru zile, a fost descris în Sfânta Evanghelie după Ioan (Capitolul 11, versetele 1-45).
Sfântul Evanghelist Ioan menționează în Evanghelia sa că Lazăr, ca și surorile lui Marta și Maria, era originar din Betania (localitatea palestiniană Al-Izzariya de astăzi). Evanghelistul precizează că Lazăr, fiul fariseului Simon, în casa căruia s-a pregătit Cina Mântuitorului, făcea parte din grupul persoanelor preţuite de Iisus.
Surorile lui Lazăr i-au cerut ajutorul lui Iisus
Pentru că era grav bolnav, surorile lui Lazăr l-au chemat în ajutor pe Iisus. Ele i-au trimis mesageri lui Iisus care se retrăsese cu ucenicii săi într-un ținut pustiu , departe de Betania. Surorile lui Lazăr insistau ca Iisus să vină cât mai repede la casa lor, pentru că fratele lor era foarte bolnav, dar Evanghelistul Ioan nu menţionează amănunte despre boala lui Lazăr. Iisus alesese să stea cu ucenicii săi în acea zonă pustie deoarece conducătorii religioși ai evreilor îl pândeau de multă vreme și voiau să-l prindă și să-l omoare. Cu toții considerau că aveau suficiente motivei să-l omoare pe Iisus. Veștile referitoare la minunile săvârşite de Iisus în acea perioadă, ca și mustrările lansate de Iisus la adresa lor se răspândiseră în tot ținutul și-i îndârjise pe conducătorii evreilor.
Când Iisus a ajuns în Betania, Lazăr murise de patru zile
Când Iisus a ajuns în Betania, prietenii lui Lazăr consolau familia îndoliată. În acest timp, ajuns la marginea satului, Iisus a fost întâmpinat de Marta, care i-a spus : „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit". Atunci Hristos a vrut s-o încurajeze și i-a răspuns: „Eu sunt învierea şi viaţa!". Astfel, el care a făcut atâtea minuni poate să biruiască și moartea lui Lazăr. La scurt timp, Iisus a întâlnit-o şi pe Maria, cealaltă soră a lui Lazăr, care auzise că Învăţătorul a sosit în satul lor şi i-a spus şi ea: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele nostru n-ar fi murit. Dar şi acum, dacă ai voi, îl poţi învia, căci poţi!
Iisus, cel care a dăruit viața, era față în față cu moartea
Evanghelistul descrie momentele de durere trăite de surorile lui Lazăr și prietenii acestora, dar și întristarea lui Iisus când a ajuns la mormântului lui Lazăr: „Văzând durerea surorilor lui Lazăr şi a prietenilor acestora, Iisus S-a întristat şi, în faţa mormântului lui Lazăr, a plâns. Hristos, Viaţa şi dătătorul vieţii, era în acea clipă faţă în faţă cu moartea". „Atunci Iisus Hristos s-a rugat Tatălui Ceresc pentru minunea care urma să se împlinească, le-a cerut celor prezenţi să înlăture piatra de la uşa mormântului şi a strigat cu voce tare: „Lazăre, ieşi afară!" Acesta a ieşit din mormânt, aşa cum fusese îngropat, înfăşurat în giulgiu şi cu mahrama pe faţă. În fața celor prezenți, învierea lui Lazăr a trezit şi bucurie, şi uimire, şi cutremurare. Cei prezenți la înfăptuirea acestei minuni aveau sentimente diferite: unii credeau în minunile lui Hristos, în timp ce alții au hotărât să-L pârască fariseilor. Cu acest prilej, sinedriul ( vechiul tribunal al evreilor din acea vreme) s-a întrunit și hotărât uciderea lui Iisus şi a lui Lazăr cel înviat.
Lazăr a fost numit episcop al Ciprului
Evangheliile precizează că, după Cincizecime, când prigonirile împotriva creştinilor au culminat cu uciderea arhidiaconului Ştefan, Lazăr şi surorile lui au fugit în insula Cipru. Lazăr era căutat pentru a fi omorât, deoarece existenţa lui era o dovadă vie a puterii dumnezeiești a lui Iisus Hristos, pentru că el fusese înviat din morţi. De asemenea, evangheliile subliniază încă un lucru important din viața lui Lazăr: când apostolii Pavel şi Barnaba au fost în prima călătorie misionară l-au întâlnit pe Lazăr în Cipru şi l-au hirotonit episcop al oraşului Chition. Pentru că a trăi după voia lui Dumnezeu, după miraculoasa lui înviere din morţi, Lazăr a mai trăit treizeci de ani şi a fost îngropat în Cipru, unde a făcut multe minuni.
În textele religioase se afirmă că cele patru zile pe care Lazăr le-a petrecut în mormânt l-au marcat profund şi, cât a trăit, timp de 30 de ani, el n-a mai zâmbit niciodată. De asemenea, în acest timp, Lazăr a mâncat doar fructe. În semn de simpatie deosebită, Maica Domnului , mama lui Iisus Hristos, i-a lucrat cu mâinile ei un omofor ( un veșmânt purtat de episcop) şi i l-a dăruit.
Cele mai îndrăgite tradiții împlinite în sâmbăta Floriilor
În fața bisericilor ortodoxe se intonează cântece religioase
În numeroase localități și mai ales în Sudul ţării, în ajunul Floriilor, se împlinește tradiţia "Cântecele de Paşti". În fiecare comunitate, în faţa lăcaşurilor de cult ortodoxe, se intonează cântece religioase care amintesc despre moartea şi învierea lui Lazăr, prietenul lui Iisus. De fapt, Învierea lui Lazăr anticipează Învierea Mântuitorului Hristos.
În sâmbăta Floriilor, fetele colindă la casele gospodarilor
În sâmbăta Floriilor, la casele gospodarilor colindă fetele din localitatea respectivă și fiecare dintre ele poartă pe cap o cunună împletită din flori de câmp. În colindele lor se povesteşte despre moartea nefericită şi despre înmormântarea unui tânăr pe nume Lazăr. Una dintre fete, care poartă numele de Lăzăriţa, se îmbracă în mireasă. În cântec, Lăzăriţa deplânge drama lui Lazăr şi spune că acesta i-a cerut mamei să-i facă azima şi aceasta nu i-a îndeplinit dorinţa; atunci tânărul s-a dus cu oile la pădure, s-a suit pe o creangă să scuture frunze pentru oi, dar a început să bată vântul și creanga s-a rupt, iar el a căzut şi a murit. L-au găsit cele trei surori ale lui, l-au adus acasă, l-au scăldat în lapte dulce şi l-au înmormântat.
Copiii colindă la vecini și la prieteni cu crengi de salcie sfințite
În Sâmbăta Floriilor copiii colindă la vecini şi la prieteni cu crenguţe de salcie sfinţite la biserică de preotul satului. În colindul lor se regăsesc urări de bine şi de sănătate. Cântecele copiilor povestesc din generaţie în generaţie despre Iisus, Cel care a fost primit cu slavă şi cu ramuri de măslin şi de finic de mulțimile credincioșilor în Ierusalim. Peste o săptămână aceleași mulțimi l-au răstignit. Colindătorii sunt primiţi de gazde cu multă bucurie și, în cinstea lor, gazdele îşi împodobesc casa cu salcie sfinţită, îşi exprimă optimismul și îi invită pe colindători cu ospitalitate : "Vă aşteptăm şi la anul!". Bătrânii satului respectă tradiţia şi colindătorii sunt răsplătiţi cu ouă albe, nefierte, pentru a fi vopsite pentru Sfântul Paşte.În această sâmbătă, gospodinele prepară plăcinte
Prin tradiţie, în Sâmbăta lui Lazăr, gospodinele plămădesc plăcinte să le dea de pomană vecinilor, rudelor şi tuturor musafirilor. Dacă femeile pregătesc plăcinte, fetele tinere plantează flori, fiind convinse că numai cele sădite acum vor avea multe ramuri înflorite. În numeroase zone din ţară, fetele mai mici, îmbrăcate în rochii albe, împodobite cu flori de primăvară, merg cu colindul prin sat, spunând povestea sărmanului Lazăr care a murit foarte tânăr. Gospodarii le cinstesc cu ouă, pe care să le încondeieze în Joia Mare.
