Tradiții strămoșești împlinite în Săptămâna Albă
De luni, 20 februarie, credincioșii ortodocși elimină din alimentaţie preparatele din carne. Zilnic ei au dezlegare la ouă, lapte și brânză, inclusiv în zilele de miercuri şi de vineri. Postul Paştelui, care începe în 27 februarie, este precedat de Săptămâna Albă sau a Brânzei, perioadă în care nu se mai mănâncă alimente din carne, ci doar brânză, lapte şi ouă.
În ziua Lăsatului Sec de brânză creștinii împlinesc o serie de tradiții care să păstreze sporul în casele lor și armonia în relațiile interumane.
Tradiții respectate la Lăsatul Secului de brânză
Duminică, 26 februarie se consumă ultimele preparate „de dulce"
Duminică, 26 februarie, creștinii consumă, aşadar, ultimele bucate „de dulce" cu lactate şi ouă, pentru că de luni , 27 februarie, ei pășesc într-o perioadă mai lungă de cumpătare şi de restricţii, care „Potoleşte trupul, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul şi îl înalţă", aşa cum spunea Ioan Gură de Aur.
În această zi, mulţi vor face un mic chef... ritual, gândindu-se că până la Paşte vor fi mai multe săptămâni de cumpătare alimentară, dar şi de evlavie, de reţinere de la îngurgitarea anumitor produse alimentare și de la alcool. De fapt, ei vor să respecte această etapă de abstinenţă, binevenită din mai multe puncte de vedere.Duminica Lăsatului Sec de brânză este ziua iertării şi împăcării
Duminica Lăsatului Sec de brânză se numeşte Duminica iertării şi împăcării. Rudele, prietenii şi vecinii se vizitează şi îşi cer iertare unii de la alţii pentru eventualele greşeli, pentru a intra cu sufletul curat în post. Prin tradiţie, cei care se consideră vinovaţi aduc persoanei la care-şi cer iertare : prăjituri, cozonaci, nuci şi fructe, în semn de iertare. După amiaza, cei căsătoriţi îi vizitează pe naşii de cununie şi le urează sănătate şi post uşor.
Un alt obicei în Duminica Lăsatului de Sec -Baterea Halviţei
Mai ales în sudul ţării, în această zi se practică un alt obicei - Baterea halviţei. La această ceremonie veselă participă mai ales copiii şi adolescenţii. Halviţa este legată cu o sfoară şi este plimbată prin faţa tinerilor ,organizaţi pe echipe de câte doi, având mâinile legate la spate; fiecare participant la acestă întrecere încearcă să prinda bucata de halviţă cu gura, un lucru foarte dificil; de cele mai multe ori, concurenţii reuşesc să se murdărească pe faţă şi chiar pe haine. Cel care prinde halviţa primeşte acea bucată drept recompensă.
Ceremonialul Mascaţilor
Vergelul sau refenelele sunt petreceri care se desfăşoară la sate , tot în Duminica Lăsatului Sec de brânză. Sărbătoarea (un ceremonial al Mascaţilor) are loc după asfinţitul soarelui şi se referă la un schimb de replici şi de strigături satirice (refenele) între fetele bătrâne şi feciorii "tomnatici" care au rămas necăsătoriţi.
În tradiţia populară, Săptămâna Nebunilor coincide cu "Săptămâna brânzei", denumita şi "Săptămâna albă". Acesta este o etapă de trecere care ne pregăteşte treptat, sufleteşte şi trupeşte, pentru intrarea în Postul Mare, după ospeţele din "Câşlegii de Iarnă" (perioada dintre Crăciun şi Lăsatul Secului, când se fac petreceri şi nunţi). În Săptămâna Albă oamenii se distrează în familie şi în comunitatea din care fac parte, dar elimină din alimentaţie carnea şi "clisa" (slănina) şi consumă alimentele admise : brânzeturi, lactate şi ouă.
Pentru sporul în gospodărie
În Joia Furnicilor, situată în Săptămâna Albă, femeile împlineau o datină prin care aduceau ofrande acestor insecte; ele făceau o turtă din făină sau mălai, o ungeau cu unt sau cu brânză şi o puneau pe un muşuroi; prin tradiţie, se credea că insectele sunt îmbunate şi nu vor face pagube gospodarilor în timpul verii. În unele sate din Muntenia, bătrânii mai practică şi azi ritualul acesta.
Datina de Legare a grânelor
Legarea grânelor este o datină practicată şi astăzi de Lăsata Secului, pentru ca păsările şi alte dăunătoare să nu distrugă recolta gospodarilor. Această tradiţie trebuie urmată întocmai, aşa cum a fost lăsată din moşi-strămoşi: în acea zi, când se practică acest ritual, nimeni din gospodăria respectivă nu trebuie să pună mâna pe cereale şi nici să le dea păsărilor şi animalelor să mănânce. Se spune că, dacă se încalcă tradiţia, recolta va fi distrusă pe câmp de păsări şi de dăunători. Ritualul se încheie abia seara, când gospodina iese în curte ţinând în mână mai multe feluri de grăunţe. Cu ochii închişi, aceasta aruncă acele grăunţe păsărilor din ogradă şi spune: "Cum eu nu văd acuma nimic, aşa să nu vadă nici păsările holda mea".
Tradiție în Prima zi din Postul Mare, în Lunea Curată
Prima zi a Postului Mare se numeşte şi Lunea curată. După tradiţie, în această zi creştinii purifică gospodăria, spaţiul în care trăiesc şi împlinesc unele ritualuri strămoşeşti : se face curăţenie după petrecerea de Lăsatul secului de brânză, se tămâiază casa şi se stropeşte casa cu agheazmă (exceptând baia).
În Lunea Curată, odinioară, femeile spălau doar vasele în care pregăteau, de obicei, mâncarea de dulce, apoi le puneau în pod sau în cămară, cu gura în jos, până la sfârşitul Postului. Firimiturile de la masa de Lăsatul Secului de brânză se puneau în mâncarea păsărilor din gospodărie de stăpânul casei, care le chema în dimineaţa acelei zile:"Veniţi păsări, să vă dau şi vouă din bucatele mele cu care prind Postul, dar şi voi să prindeţi Post de la bucatele de vară!"
Tradiție în prima zi de Marți după Lăsatul Secului
Odinioară, în prima zi de Marţi după Lăsatul Secului, în mediul rurtradiții îal, fetele şi femeile tinere începeau să lucreze la costumele naţionale cu care se îmbrăcau de Paşti. În prezent, există o nouă tradiţie: gospodinele îşi cumpără în această zi lână sau mătase din care încep să împletească un obiect de îmbrăcăminte pe care să-l poarte în seara de Înviere. Din moşi-strămoşi, tradiţia spune că respectând acest obicei, fetele şi femeile tinere vor avea spor în activitatea de zi cu zi, până la Postul din anul viitor.
