Cum se preparau chiftelele în anul 1935. Ce secret aveau străbunicele noastre
Rețetele tradiționale de chiftele din anii 1930 ne aduc mai aproape de gusturile autentice ale bucătăriei de odinioară. Una dintre cele mai cunoscute rețete din acea vreme a fost descrisă de Constantin Bacalbașa în cartea sa, 1501 feluri de mâncări, publicată în 1935. Această rețetă nu doar că ne oferă o incursiune în gastronomia vremii, dar și câteva secrete care au făcut chiftelele străbunicilor atât de delicioase.
Ingrediente necesare pentru această rețetă de chiftele
Pentru 8 persoane, rețeta de chiftele din 1935 utiliza un amestec echilibrat de carne, slănină și condimente, combinat cu ingrediente accesibile și naturale. Carnea de vită și cea de porc erau baza preparatului, iar un truc important era adăugarea de slănină, dacă amestecul de carne nu era suficient de gras.
Ingrediente pentru chiftele (8 porții):
1 kg carne de vită
500 g carne de porc
Puțină slănină (dacă carnea nu este suficient de grasă)
3 cepe
2 felii de pâine înmuiate în zeamă de carne
2 legături de pătrunjel
3 ouă
Sare și piper după gust
Făină pentru a tavali chiftelele
Unt sau untură pentru prăjit
Cum se prepară
Ceapa tăiată solzișori se rumenește ușor, adăugând o notă subtilă de dulceață în amestec.
Pâinea se înmoaie în zeamă de carne sau, în lipsa acesteia, în apă, și se stoarce bine pentru a absorbi lichidul, apoi se combină cu carnea.
Se toacă împreună carnea de vită și porc, alături de slănină, ceapa prăjită, pâinea și pătrunjelul. Acest amestec este esențial pentru a obține chiftele fragede și gustoase.
Se adaugă ouăle, sarea și piperul, apoi se frământă bine, asigurându-se că toate ingredientele sunt bine încorporate.
Din amestecul obținut se formează chifteluțele, care se dau prin făină pentru a obține o crustă crocantă.
Chiftelele se prăjesc în unt sau untură, astfel încât să aibă o textură crocantă la exterior și să rămână fragede în interior.
Secretele străbunicilor
Unul dintre secretele străbunicilor era adăugarea de slănină sau untură în compoziție, dacă carnea nu era suficient de grasă. Aceasta ajuta la menținerea frăgezimii, prevenind ca preparatul să devină uscat.
Pâinea înmuiată în zeamă de carne era un alt detaliu care făcea chiftelele mai gustoase, adăugând un strat suplimentar de aromă.
Chiftelele preparate după rețeta din 1935 rămân un exemplu de mâncare tradițională, simplă, dar rafinată, care a supraviețuit trecerii timpului. Secretele străbunicilor constau în simplitate, dar și în utilizarea ingredientelor de calitate, iar aceste trucuri vechi adaugă un plus de savoare pe mesele noastre chiar și astăzi.
