Cum le torturau Bellu și Bitang pe gimnaste, în «lagărul» de la Deva
Dezvăluirile Mariei Olaru în cartea autobiografică „Preţul aurului. Sinceritate incomodă” continuă să facă valuri.
Dincolo de bătăi, fetele de la lot îndurau o teroare psihică incredibilă. Iată cinci exemple luate chiar din cartea campioanei mondiale de la Tianjin.
Cum se desfăşurau antrenamentele la Deva
„Lucrurile se desfăşurau, de regulă, cam aşa: zburai afară din sală pentru orice vină, reală sau închipuită. Stăteai ce stăteai acolo, la vestiare, aşteptai să-i treacă. Apoi trebuia să revii, rugându-te spăşită: «Doamna Mariana, vă rog să mă iertaţi... îmi daţi voie şi mie...?» Altă repriză de furie: «Ieşi afară! Afară am zis! Ia uite la ea, nesimţita!... Să nu te mai prind pe aici!». Până nu te milogeai bine, umilindu-te şi recunoscându-ţi toate păcatele lumii, nu era chip să o îndupleci. Ăsta era protocolul. Câteodată, erai pusă să dai şi declaraţie scrisă”.
Cupa Americii 1997
„Ştiam că, filmând totul, organizatorii împânziseră locuri cu camere de luat vederi şi microfoane. Fuseserăm prevenite, să nu ne ia gura pe dinainte. (...) De altfel, şi antrenorii noştri şi-au luat toate măsurile de precauţie. Aşa au apărut în conversaţia lor, pe parcursul evoluţiilor noastre, cuvinte neobişnuite precum «lalele» sau «lapte». Chiar dumnealor, amabili, ne-au împărtăşit codul de descifrare: lalele, însemna, de fapt, proaste. Iar laptele nu semnifica deloc culoarea drapelului olimpic, ci... doar blânduţele văcuţe care îl produc”.
La petrecerea pentru împlinirea vârstei de 18 ani
„Eu am ajuns puţin mai târziu (...) Fiind ultima sosită, pentru mine nu mai rămăsese nici un pahar. Domnul Sandu m-a îndemnat să beau ceea ce rămăsese pe fundul sticlei (...) Cine să-mi reproşeze ceva? Cum cine?! Doamna Mariana, pe fază, a ţinut să mă atenţioneze prompt: «Ia uite, Olaru... o să ajungi ca maică-ta!»”
La JO de la Sydney era scoasă afară din sală la antrenamente
„Ieşeam... ce să fac? Mai pe vreun hol lăturalnic, mai prin zona toaletelor. Mă refugiam pe unde se putea. (...) Mi-era ruşine, căci eram campioana mondială... Cred că nu-i era nimănui greu să priceapă că sunt pedepsită, din moment ce restul se antrenau”.
După ce echipa a terminat pe 2 în calificări la JO de la Sydney: „«Felicitările» au fost fără menajamente, pe măsura marelui eşec înregistrat. (...) Şedinţa în care am fost băgate, imediat după aceea, dădea impresia unei bombe psihologice, gata să explodeze. Era un fel de teroare psiho-emoţională, dacă ţineai cont de vârsta şi fragilitatea celor mai multe dintre noi”.
