Dragă Alexandru Arşinel,
Am observant că, pe lângă talentul actoricesc, comic, specific umorului şi revistei, te leagă de Stela un deosebit simţ muzical. Şi o voce.
Ai să râzi, te-am cunoscut într-un camion deschis, plin cu turişti luaţi cu autostopul, taman în Bucegi, de la Baele -n jos, prin anii '60.
Erai parcă prieten cu toţi, jovial.Te-am remarcat. Ulterior, te-am recunoscut la TV cântând din Nat King Cole.
Ca după aia să te găsesc, tot cu repertoriul lui Nat, la bar Atlantic, unde cântai cu mare succes.
Abia apoi ai devenit, în ochii mei realul, marele actor. A fost ultima calitate relevată! Şi cu ea am//ai rămas: actor, artist comic, creator de umor.
Îmi mai amintesc ce cuplu fabulos ai făcut//faci, cu Stela. Cât am fost şi eu în showbizul anilor '80-'90, am constatat câtă lume vă adula, cum se spărgeau casele de bilete, câte stadioane puteaţi umple în doi: Stela şi Arşinel.
Lăsăm combinaţiile letale cu Benone şi Irina, Fraţii Dolănescu, Florin Piersic, Dem Rădulescu. Reţete de succes uriaş.
Pe vremea când aveam o televiziune jumate şi un public nesăţios. Sper să te văd, pe mata, Sandu Arşinel, la noul local al revistei, la Boema, la noua revistă, tronând în glorie.
Şi apoi, pus pe un piedestal în proiectatul parc al culturii, pe "Aleea Revistei". Alături de Stela, Nae şi Vasile şi alţi câţiva amintiţi aici.
Să nu uităm, voi sunteţi stâlpii umorului politic românesc.Traşi din Tănase.
Voi aţi umplut ţara de bancuri subversive, spuse prin viu grai: pe scenă "şopârlite" sau pe faţă cu prietenii; voi aţi tăiat în carne vie politicianismul de după '90!
Însemnaţi enorm pentru o istorie - cine o scrie? - a protestului "şopârlit" insinuat, nerostit direct, prin care românul continua să reziste în "raiul multilateral dezvoltat".
Dacă ar şti puştimea, ce-şi încearcă norocul pe scenele româneşti, ce operă riscantă de pionierat aţi făcut voi: Stela, Bănică, Jean, Dem, Nicu, ar trebui să vi se pupe mâna.
Nu de alta, dar ai//aţi deschis nişte drumuri pe care se mănâncă şi azi o franzelă albă. Dacă nu şi cozonac!
