Dragă Monica Tatoiu,
Sau, nu prea profund. Adori pălăriile. Ai cam trei sute. Şi eu cred că am aproape o sută. Asta nu ar fi nimic, dar ce m-a fascinat la tine, la similitudinea gusturilor, este motivaţia.
Nu musai moftul, că-ţi plac pălăriile şi gata. Modul în care îţi plac denotă de fapt un anume rafinament, un anume grad de cunoaştere a lumii, a mentalului colectiv, a epocilor.
Nu aşa, iaca, se poartă curu-gol hai şi noi că aşa-i la modă! Sunt sigur că dacă s-ar purta ce am spus mai sus, nu ai zice nu. Dar cred că ai face-o în modul acela discret, cu vopsele pe piele care să imite vestmântul.
Tu, ca şi subsemnatul, şi nu numai, ai nostalgii de veac apus, ai regrete că nu te-ai născut atunci. Revenind la pălării, se întâmplă şi în cazul vostru, al doamnelor, un fenomen de masă de un grobianism feroce.
Mai ales la români. Se comentează, ironizează purtatul de pălării. Mor de ciudă! Îmi pun o pălărie neagră cu boruri mai mari şi unii mitocani spun că evoc taraful de la Clejani şi nu ştiu ce pasăre purtătoare de pălărie.
De altfel, în multe zone i se spune "găină". Poate fiindcă unele au pene. Ei, cretinii, limitaţii, nu au orizontul până la nobilii purtători de pălării elegante, la politicieni; la Wilson, Churchill, Titulescu. Ei văd istoria şi geografia doar până azi, la Clejani.
Şi câtă fantezie/cochetărie îi trebuie unei femei care poartă pălărie să o asorteze. Să o poarte chiar. De aia te admir. Nu oricine poartă pălărie. Nu orice ţoapă are capacitatea să-şi pună pe cutia craniană, ţeastă - mi-e greu să enunţ noţiunea complexă de "cap" - o pălărie.
Şi ea, pălăria, pune în evidenţă ochii. La prima vedere. Căci la ultima e vorba despre cultură şi inteligenţă. La noi, măcar, cultul pălăriilor l-am mai întâlnit doar la Norris Măgeanu, nepotul lui Marcu Măgeanu, marele pălărier din Câmpulung-Muscel, cel evocat şi în "Titanic Vals".
Ştiu că el şi cu tatăl său Răzvan mai au o manufactură şi o prăvălie - cum să zic „butic de pălării", doamnă!? - de aproape 100 de ani, pe Bdul „Pardon".
Aşa că, să am pardon dă scuză, madam, spiritele noastre pălăriere se potrivesc. Sărut mânuşiţele! Au revoire!
George Stanca, pamflet
